Să iubim sau să fim iubiți?

Odată un tânăr i-a scris renumitului ascet Gheorghe din Zadonsk o scrisoare în care se plângea că nimeni nu-l iubește; și starețul i-a răspuns: „Oare noi avem așa o poruncă, că trebuie să fim iubiți? Avem porunca de a iubi.”

Eu cred că fiecare dintre noi anume așa ar trebui să-și vădă scopul vieții, desigur, mi-aș dori foarte mult să fiu iubit, dar asta deja cum se va primi, despre aceasta nimeni nu mă va întreba la judecata de apoi; dar cum am iubit, va reprezenta criteriul valorii vieții mele. Problema noastră este că noi ne plângem că nu suntem înțeleși de alții, noi căutăm consolare și vrem să fim iubiți. Dar Biserica, Hristos ne spun că toate trebuie să aibă loc invers.

Într-o veche rugăciune sunt următoarele cuvinte minunate: „Doamne, fă-mă vrednic să-i înțeleag pe alții și să nu caut înțelegere, să-i consolez pe alții și să nu caut consolare, să-i iubesc pe alții și să nu caut să fiu iubit.”