Sfântul Nil despre nepătimirea sufletului şi a trupului

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Nil, despre nepătimirea sufletului şi a trupului

Fraţilor, să ne pregătim pe noi, ca să slujim Domnului, din tot sufletul şi cu toată puterea. Să privim cum împăraţii, domnii şi bogaţii, ba chiar şi săracii, cum toţi se ostenesc şi se nevoiesc să-şi împodobească pe soţiile lor.

Aşa să facem şi noi, pentru că sufletele noastre sunt logodnice ale Împăratului Ceresc. Să auzim pe Pavel Apostolul, zicând pentru noi: „V-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită.” (II Cor. 11,2). Pentru că trupul nostru este casă şi palat şi templu, întru care petrece Cerescul Împărat. Sufletul este mireasa lui Hristos, iar mintea, tron, şi inimă, prestol al lui Dumnezeu, iar cugetul portar, ştiinţa este veştmântar, iar gândurile, slujitori. Că zice Proorocul David: „Înainte a stat împărăteasa, de a dreapta Ta, în haine aurite, îmbrăcată şi împodobită.” iar această a zis-o despre sufletul curat, că toată slava fiicei Împăratului stă înlăuntru ei.

Deci, să păzim, cu socotinţă, pe mireasa Împăratului. Să o acoperim pe ea, să o ferim, să o împodobim cu îmbrăcăminte cusută cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare alese, adică, cu fapte bune să o facem să strălucească. Iar, în loc de porfiră, să o împodobim cu credinţă în Dumnezeu; în loc de diademă, cu nădejdea cea bună; în loc de vison, cu dragostea cea dumnezeiască; în loc de iachint, cu fecioria, în loc de purpură, prin curăţie, în loc de mărgele, cu mintea întreagă, în loc de salbă cu înfrânarea în loc de cercei, cu ascultarea; în loc de inel, cu milostenia, în loc de brâu de porfiră, cu postul, iar, în loc de năframă, şi de broboadă, cu rugăciunea şi cu cererea, în loc de înfrumuseţare şi împodobirea mărgelelor, cu mâncarea uscată şi prin culcarea pe jos; în loc de miresme şi de mosc, cu cântarea psalmilor şi cu chinuirea, în loc de haine aurite, cu smerită cugetare, în loc de felurite mâncări de carne, cu lipsă de pâine, în loc de vin, cu dorirea de apă.

Deci, dacă aşa vom împodobi sufletele noastre, le vom îmbrăca şi le vom lumina şi le vom păzi. Ştiu bine şi vădit cunosc, că va dori Împăratul Ceresc frumuseţea sufletelor nostre. Şi, venind, Se va sălăşui întru ele. Şi, atunci, îi vom fi Lui cer şi scaun şi palat şi biserică. Şi aşa, împreună vom împărăţi în loc de soarele cel văzut, având pe Soarele dreptăţii, în loc de diademă, cu lumină îmbrăcându-se; în loc de raze, având nepătimirea, în loc de stele, faptele bune, în loc de întuneric, luminare, în loc de lună, faptele dumnezeieşti în Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Din Proloage, s.v. 19 august / s.n. 1 august