Header image

Ascultarea este eliberare

Cel smerit şi minuni de ar face tot nu crede în gândul său. In Iordania era un preot foarte simplu care făcea minuni. Citea la oameni şi la animale care aveau vreo boală şi se făceau bine. Mergeau şi musulmanii la el atunci când sufereau de ceva şi-i vindeca. Acesta, înainte de a liturghisi, sorbea ceva cu puţin posmag şi după aceea toată ziua nu mânca nimic.

După o vreme a aflat patriarhul că mănâncă înainte de Sfânta Liturghie şi l-a chemat la patriarhie. Acela s-a dus fără să ştie de ce l-au chemat. Până să-l cheme patriarhul, a aşteptat într-o sală împreună cu alţii. Afară era foarte cald. Storurile erau trase şi printr-o găurică trecea o rază de lumină. Preotul crezu că aceea este o sfoară. Fiindcă transpirase, îşi scoase rasa şi o întinse pe raza de lumină. Când ceilalţi care stăteau acolo au văzut aceasta, au rămas cu gura căscată. Se duc şi îi spun patriarhului: “Preotul care gustă înainte de Sfânta Liturghie şi-a agăţat rasa pe o rază de lumină!“.Atunci patriarhul l-a chemat înăuntru şi a început să-l întrebe: “Ce faci? Cum o duci? Cât de des liturghiseşti? Cum te pregăteşti pentru Sfânta Liturghie?“. Iată, citesc slujba utreniei, fac şi câteva metanii, apoi pregătesc o sor­bitură, gust putin şi după aceea liturghisesc”, îi răs­punde acela. “De ce faci aceasta?“, îl întreabă patri­arhul. “Dacă mănânc puţin înainte de Sfânta Liturghie, răspunde acela, atunci când potrivesc, Hristos vine deasupra. In timp ce dacă mănânc după Sfânta Liturghie, Hristos rămâne dedesubt“. Şi o făcea aceas­ta cu gând bun. Atunci îi spune patriarhul: „Nu, aşa nu este corect. Mai întâi să consumi, şi după aceea să mănânci puţin“. A făcut metanie şi a primit.

Vreau să spun că, deşi ajunsese la o astfel de măsură, să facă minuni, a primit porunca în mod sim­plu; nu avea voie proprie. In timp ce, de ar fi crezut în gândul său, ar fi putut spune: “Eu citesc oamenilor şi animalelor bolnave şi se fac bine, fac minuni. Ce-mi spune mie acesta? Aşa cum gândesc eu este mai bine, pentru că altfel merge mâncarea deasupra lui Hristos“.
Am înţeles că ascultarea ajută foarte mult. Şi puţină minte de ar avea cineva, dacă face ascultare se face filozof. Ori inteligent, ori prost, ori sănătos, ori bolnav sufleteşte şi trupeşte de ar fi cineva, şi este chinuit de gânduri, dacă însă face ascultare se eliberează. Ascultarea este eliberare.

Cel mai mare egoist este acela care se ia după gân­durile lui şi nu întreabă pe nimeni. Unul ca acesta se autodistruge. Se poate ca cineva să fie deştept, ba chiar foarte inteligent, dar dacă ţine la voia sa, încredere în sine şi iubire de sine, se chinuieşte mereu.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, “Nevointa duhovniceasca“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com