48 de ani în scaunul de Patriarh – Sanctitatea Sa, PF Patriarh Ilie al II-lea al Georgiei, a trecut la Domnul la vârsta de 93 de ani.

Patriarhul Ilie al II-lea al Georgiei, a trecut la Domnul marți, 17 martie 2026, la venerabila vârstă de 93 de ani.

Patriarhul Ilie s-a născut pe 4 ianuarie 1933 în orașul Vladikavkaz din Osetia de Nord(RSFS Rusă), primind la botez numele de Irakli Gudușauri-Șiolașvili (în georgiană ირაკლი ღუდუშაური-შიოლაშვილი). Părinții săi proveneau din zona muntoasă Kazbegi aflată în estul Georgiei și aveau legături de familie cu fosta dinastie regală Bagration. Tatăl său, Giorgi Șiolașvili, era din satul Sno, iar mama sa, Natalia Kobaidze, din satul Sioni. Șiolașvili era un clan influent din zona montană Khevi.

Irakli Gudușauri a absolvit Seminarul Teologic din Moscova. A fost tuns în monahism, primind numele de Ilia, și a fost hirotonit ierodiacon în 1957 și ieromonah în 1959. Și-a continuat educația la Academia Teologică din Moscova, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1960, și s-a întors apoi în Georgia, unde a fost repartizat ca preot la Catedrala din Batumi. În 1961 a fost înălțat la rangul de egumen și mai târziu la cel de arhimandrit. La 26 august 1963 a fost ales episcop de Batumi și Șemokmedi, cu rangul de vicar patriarhal. Din 1963 până în 1972 a fost primul rector al Seminarului Teologic din Mțheta – singura școală clericală aflată atunci în funcțiune în Georgia.

La 1 septembrie 1967 Ilia a fost ales episcop de Suhumi și Abhazia și a fost înălțat la rangul de mitropolit în 1969. După moartea controversatului patriarh David al V-lea, care era apropiat regimului sovietic, mitropolitul Ilia Gudușauri-Șiolașvili a fost ales noul catolicos-patriarh al Georgiei la 25 decembrie 1977.

După instalarea sa, noul patriarh a inițiat o serie de reforme care au permis Bisericii Ortodoxe Georgiene să-și recapete pe la sfârșitul anilor 1980 o mare parte din influența și prestigiul de care s-a bucurat înainte de suprimarea autocefaliei ei de către regimul sovietic. Biserica Ortodoxă Georgiană avea în 1988 un cler format din 180 de preoți, 40 de călugări și 15 călugărițe pentru un număr de credincioși estimat a fi între un milion și trei milioane. Existau atunci 200 de biserici, un seminar și șapte mănăstiri (trei de călugări și patru de maici). În ultimii ani ai Uniunii Sovietice, patriarhul Ilia s-a implicat activ în viața socială a Georgiei.

Înaltul ierarh a coordonat realizarea unei versiuni georgiene moderne a Bibliei, actualizată lingvistic, care a fost tipărită în epoca Gorbaciov.

Ilia al II-lea a participat la demonstrația poporului georgian împotriva guvernării sovietice care a avut loc la Tbilisi la 9 aprilie 1989 și i-a îndemnat pe protestatari să se retragă la biserica Kașueti din apropiere pentru a evita vărsarea de sânge. Această demonstrație pașnică a fost dispersată de trupele sovietice, lăsând în urmă 22 de morți și sute de răniți. În timpul Războiului civil din Georgia din anii 1990, el a cerut partidelor politice rivale să găsească o soluție pașnică la criza internă.

Din 1978 până în 1983, Ilia al II-lea a fost copreședintele Consiliului Mondial al Bisericilor (WCC), o organizație ecumenică la care Biserica Ortodoxă Georgiană a aderat, împreună cu alte biserici sovietice, în 1962. În mai 1997 un grup vocal de clerici ortodocși conservatori l-a acuzat pe Ilia al II-lea că a participat la „erezia ecumenistă” și a amenințat cu schisma. Patriarhul a convocat în grabă Sfântul Sinod și a anunțat retragerea Bisericii Ortodoxe Georgiene din WCC. În 2002 președintele Georgiei Eduard Șevardnadze și patriarhul Ilia al II-lea au semnat un acord prin care Bisericii Ortodoxe Georgiene i s-au acordat mai multe privilegii, iar deținătorii funcției de patriarh au primit imunitate în fața legii.

La 21 decembrie 2010, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene, eparhia de Suhumi-Abhazia, pe care Patriarhia Georgiană continuă să o numere sub jurisdicția sa, a fost pusă sub controlul direct al patriarhului, care de atunci a preluat titlul de Catolicos-Patriarh al întregii Georgii, arhiepiscop de Mțheta-Tbilisi și mitropolit de Bicivinta (Pițunda) și Suhumi-Abhazia.

În calitate de patriarh, Ilia al II-lea a primit cele mai înalte distincții bisericești ale patriarhiilor ortodoxe ale Antiohiei, Ierusalimului, Alexandriei, Rusiei, Greciei, Bulgariei, România și a aproape tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe. A fost distins cu titlul de doctor honoris causa în teologie al Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Vladimir” din New York (1986), al Academiei de Științe din Creta (1997) și al Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Tihon” din Pennsylvania (1998). Ilia al II-lea a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe din Georgia (2003) și al Școlii Americane de Genealogie, Heraldică și Științe Documentare. În februarie 2008 a obținut Premiul David Guramișvili. Pentru susținerea restaurării monarhiei constituționale și a restabilirii pe tron a dinastiei Bagrationilor, patriarhul Ilia al II-lea a fost distins cu Marele Colan al Ordinului Vulturului Georgiei de către prințul David Bagration de Mukhrani.