Mari oameni de ştiinţă creştini – știința și religia împreună

„Religia a fost şi este, cel mai mare obstacol pentru cunoaştere. Să ne amintim cum a început totul.”

Atunci când vine vorba de impactul dintre religie și știință, în aproape toate site-urile și blogurile susținătoare ale ateismului găsim astfel de afirmații ridicate la rang de dogmă. Cei mai mulți atei îmbrățișează fără reținere această concepție promovată ca un motto de bază împotriva credinței în Dumnezeu, alături de celebrul slogan „religia este opiul popoarelor” (Karl Marx).

Defapt sintagma  „religia este împotriva științei”, este doar o prelucare grosso modo a ideii că „oamenii religioși sunt împotriva cunoașterii științifice”.

Desigur că dacă nu ar fi existat confuzia de termeni teoria evoluției = ştiinţă și religie = inchiziție, atunci o mare parte dintre ateii de astăzi ar fi înțeles mult mai uşor că oamenii religioși nu sunt împotriva cunoașterii științifice ci doar împotriva teoriei evoluției speciilor, la fel cum sunt și împotriva religiozității greșit înțelese. Desigur că facem aceste generalizări de opinie în linii mari, de altfel existând și atei care nu sunt împotriva religiozității așa cum există și religioși care nu sunt împotriva evoluționismului. Însă aceasta este o altă discuție.

Precizăm dintru început că scopul articolului de față nu este acela de a demonstra falsitatea teoriei transformismului speciilor, și nu urmărim nici să dăm falsa motivație că dacă anumiți oameni de știință celebri au spus că Dumnezeu există, atunci asta ar fi suficient pentru a crede că Dumnezeu într-adevăr există. Prin acest articol urmărim doar să arătăm că afirmația  „Religia a fost şi este, cel mai mare obstacol pentru cunoaştere” este doar un mit de propagandă ateistă întrucât intră în condradicție flagrată cu istoria științei, aruncând oamenii superficiali în și mai multă ignoranță.

În acest sens vom enumera câțiva oameni de știință religioși a căror aport la cunoașterea științifică este recunoscut de întreaga comunitate științifică. Mai mult decât atât, de acest aport al oamenilor de știință religioși au beneficiat și beneficiază toți oamenii lumii acesteia, fie ei religioși sau atei. Și dacă vom privi mai atenți la firul istoric al aportului la cunoaștere al oamenilor de știință religioși (creștini în special), vom realiza că este nu numai covârșitor, ci putem spune că este un aport fudamental pentru aplicabilitatea tehnologiei actuale. Așadar, nu numai că religiozitatea acestor oameni nu i-a împiedicat să înainteze în cunoașterea științifică ci religiozitatea a fost unul din factorii motivanți pentru ca acești oameni să depună toate eforturile necesare de a pune știința în slujba oamenilor și în slujba lui Dumnezeu.

Iată câțiva dintre acești oameni de știință:

Louis Pasteur a fost un om de știință francez, pioner în domeniul microbiologiei. Este descoperitorul fenomenului numit izometrie. Prin lucrările sale infirmă pentru totdeauna teoria generației spontane. Tot el a dovedit importanta microorganismelor in procesul de fermentatie si de putrefactie. In urma cercetarilor intreprinse Pasteur a ajuns la concluzia ca o serie de boli, cum ar fi pesta aviara, antraxul, raia porcina, turbarea sunt provocate de microorganisme si a pus bazele bacteriologiei. Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur pune la punct primul vaccin împotriva holerei, pe care îl aplică cu succes în 1881.

Issac Newton a fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. În 1687 a publicat lucrareaPhilosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice.  Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice de diferite culori.

Epitaful de pe mormântul său conține următorul text: „Aici se odihnește Sir Isaac Newton, nobil, care cu o rațiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mișcarea planetelor, căile cometelor și fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase și diferitele culori care apar în legătură cu acesta, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înțelept și corect al naturii, al antichității și al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreția Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii, că a existat o asemenea podoabă a speciei umane. Născut la 25 decembrie 1642, decedat la 20 martie 1727”

Roger Bacon a descoperit “spectrul vizibil” cu patru sute de ani înainte ca Newton să folosească prisma pentru a demonstra disociaţia luminii albe. A anticipat inventarea microscopului şi a telescopului.

Blaise Pascal a fost  matematician, fizician și inventator. A influenţat dezvoltarea economiei moderne şi a ştiinţelor sociale (prin contribuţia la teoria probabilităţilor). Scrierile lui au fost centrate şi asupra apărării metodei ştiinţifice. Şi asta fără a ne raporta la contribuţiile larg cunoscute ale lui Pascal.

Isaac Barrow matematician, a dezvoltat teoria fundamentală a calculului.

Raymond Vahan Damadian este invetatorul RMN-ului (rezonanță magnetică nucleară) – scanare a corpului uman  cu scop de diagnostic. A realizat primul aparat în 1977, iar prima scanare datează din 2 iulie 1977. A primit un patent în 1974 pentru concepţia aparatului şi alte 45 pentru îmbunătăţirile aduse. În 1978 a pus bazele unei corporaţii care a scos pe piaţă primul aparat comercial în 1980. Realizările sale au fost atestate de-a-lungul timpului astfel: este inclus în enciclopedia inventatorilor, ca fiind inventatorul imagisticii de RMN (1987); patentul său este confirmat de Curtea Supremă a SUA (1997); primeşte premiul Lemelson acordat de Massachusetts Institute of Technology (2001). În 2003 este complet ignorat la acordarea premiului Nobel pentru fiziologie  şi medicină din pricina faptului că este un aprig contestatar al darwinismului. Defapt s-a repetat același episod ca și în cazul Doctorului Nicolae Paulescu, care din același motiv nu a primit premiul Nobel.

Nicolae Paulescu a fost om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București. A descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină și a fost un aprig combatant al teoriei evoluției, fiind celebre dialogurile avute cu doctorul Nicolae Leon si Dimitrie Voinov, în paginile revistelor Convorbiri literare și Spitalul. Ca testament pentru generagiile viitoare de oameni de știinta a lăsat urmatoarele cuvinte: „A demonstra existenta unei cauze prime a vietii, imateriale, unice si infinit intelepte – iata limita sublima la care ajunge fiziologia. Aceasta cauza prima este Dumnezeu. Omul de stiinta nu se poate deci multumi sa zica: Credo in Deum ( Cred in Dumnezeu ). El trebuie sa afirme: Scio Deum esse ( Stiu ca Dumnezeu exista ).”

Leon Dănăilă – medic specialist neurochirurg la Spitalul „Gh. Marinescu” din București. El a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române (la 24 octombrie 1997) și apoi membru titular al acesteia (din 20 decembrie 2004).

Deține 18 brevete de inventator și 10 de inovator. Este autor a 39 cărți de specialitate. Datorită acestor specializări și aplicării celor mai moderne tehnici operatorii, a reușit să facă operații neurochirurgicale din cele mai complexe și să scadă mortalitatea operatorie la procente comparabile cu ale celor mai renumite clinici de neurochirurgie din lume. Astfel, în cazul neurinoamelor de acustic a redus mortalitatea operatorie de la 51% la 4%, iar în domeniul anevrismelor intracerebrale de la 49% la 4%. Aceste rezultate se datorează unei tehnici operatorii bine pusă la punt, precum și faptului că a introdus în arsenalul sălii de operație din Romania microscopul operator (1979) și laserul (1984).

Până în prezent a efectuat peste 27.000 intervenții chirurgicale din care 14.700 cu microscopul operator și 715 cu laserul.

George Manu – a fost un fizician român și o figură deosebită în mișcarea națională de rezistență de după al doilea război mondial. Cercetările asupra absorbției radiației alfa în materie întreprinse de Gheorghe Manu la Institut du Radium cuprind determinări experimentale foarte precise și interpretarea lor teoretică în cadrul modelelor existente. Rezultatele au fost publicate în Comptes rendus de l’Académie des sciences (1932-33) și au constituit substanța tezei sale de doctorat, intitulată Cercetări asupra absorbției razelor alfa (Recherches sur l’absorption des rayons α), publicată în Annales de physique (1934). Era, în vremea aceea, cea mai completă investigație a interacției radiației alfa cu materia, ea însăși un subiect nou și actual, și a fost citată extensiv. După îndelungi suferințe, umilințe și presiuni eșuate de a-și compromite credința, a murit în temnița Aiudului iar ultimele sale cuvinte au fost „spune tuturor că nu am acceptat nici cel mai mic compromis”.

Alexandru Mironescu – Savant şi scriitor, figură proeminentă a grupării spirituale a „Rugului Aprins” de la Mănăstirea Antim din Bucureşti, om de cultură, dar şi de discretă şi profundă duhovnicitate, el a îmbinat cercetarea cu credinţa şi scrisul cu rugăciunea, impunîndu-se încă din perioada interbelică, atît ca teoretician al cunoaşterii ştiinţifice, cît şi ca romancier.

Desigur că lista oamenilor de știință religioși este mult mai lungă, însă ne vom opri aici considerând că aceste exemple sunt cât se poate de elocvente pentru a combate ideea manipulatoare conform căreia „religia este împotriva științei”.

Sursa: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/