Nu este acelaşi lucru dacă îţi mănînci pîinea cu binecuvîntare sau fără…

Nu este acelaşi lucru dacă îţi mănînci pîinea cu binecuvîntare sau dacă nu ţi-o mănînci aşa. De fiecare dată cînd mănînci, tu la masa lui Dumnezeu mănînci, pe care Domnul însuşi a întins-o pentru tine.

De aceea este de neapărată trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu ca unei Gazde a noastre şi să cerem binecuvîntarea Lui. Mîncarea binecuvîntată este mai gustoasă şi mai săţioasă, cită vreme mîncarea fără binecuvîntare este fără gust, nesăţioasă şi nesănătoasă.

Într-o împrejurare, împăratul Teodosie cel Mic a ieşit să se preumble în împrejurimile Constantinopolului şi văzînd o colibă de monahi, a intrat la ei. Bătrînul l-a întrebat pe împărat dacă nu doreşte să mănînce ceva. „Ba aş dori,” a zis împăratul. Bătrînul a adus pîine, untdelemn, sare şi apă înaintea împăratului, împăratul a şezut şi a mîncat şi a băut şi apoi l-a întrebat pe Bătrînul colibei: „Oare ştii cine sînt eu?” „Ştie Dumnezeu cine eşti,” a zis Bătrînul. „Eu sînt împăratul Teodosie.” Bătrînul sa înclinat înaintea împăratului în tăcere. Atunci împăratul i-a zis: „Împărat sînt eu şi fiu de împărat, dar, crede-mă, Părinte, niciodată în viaţa mea nu am gustat mîncare mai bună şi mai gustoasă decît astăzi, în această colibă a ta.” „Dar oare ştii de ce?” a întrebat Bătrînul. Şi tot el a continuat: „Pentru că noi monahii pururi ne pregătim mîncarea cu rugăciune şi cu binecuvîntare, ceea ce face ca hrana, chiar şi cea amară, să se facă dulce şi bună. Pe cînd la voi la împărăţie hrana se pregăteşte cu multă osteneală şi cu strigare multă, iar voi nu cereţi cînd o faceţi şi cînd o mîncaţi binecuvântarea lui Dumnezeu, şi de aceea mîncarea voastră se face fără gust.”

sursa Proloagele de la Ohrida