Oamenii care nu se pocăesc – Predica Preasfințitului Petru

Predica Preasfințitului PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, despre ,,Oamenii care nu se pocăesc” rostită în ultima seară a sfîntului și Marelui Canon al Sfîntului Andrei Criteanul

     Pe toată perioada pregătitoare pentru Postul Mare și de la începutul lui pînă astăzi, au fost ținute predici care ne îndeamnă la pocăință, sa mai vorbit despre originea păcatului, Taina Pocăinței, milostenia și fapta bună dar astăzi vreau să țin o predică înfricoșătoare despre oamenii care nu se pocăesc.

     Precum a fost în zilele lui Noe așa va fi și înainte de venirea a doua a lui Iisus Hristos ca judecător.

    Răutatea omenească va ajunge la culmea sa. Fiii se vor scula împotriva părinților și frații vor goni pe frații lor. Se vor ridica prooroci minciunoși, propovăduind învățătură nouă în potriva învățăturii sfinte a lui Iisus Hristos și vestindu-se pe sine a fi trmișii lui Dumnezeu, dar ei vor fi trimișii iadului.

    ,,Atunci să știți că aproape e sfîrșitul”, zice Domnul. Dar de ziua și ceasul hotărît, cînd va sosi sfîrșitul lumii, zice Domnul că nimeni nu știe, nici îngerii în cer, numai Tatăl ceresc. Că fără veste și cu grăbire va sosi ziua judecății. ,,Precum iese fulgerul de la răsărituri și se arată pînă la apusuri așa va fi și venirea Fiului omenesc”. Dar cum iese fulgerul? Fără veste, pe neașteptate. Așa deci va fi venirea Judecătorului. Și vai ce semne înspăimîntătoare vor fi la sosirea Lui! ,,Soarele se va întuneca și luna nu-și va da lumina sa, stelele vor cădea de pe cer și se vor clătina puterile cerurilor”. Pămîntul se va cutrmura, munții se vor nimici, stîncele se vor despica, căci scris este: ,,Munții sau clintit și sau îngrozit pămîntul de față lui”.

     Vai! ce groază, ce fiori vor cuprinde atunci toată ființa de pe pămînt! Fiarele sălbatice vor părăsi vizuinile lor, căutînd scutire în jurul oamenilor și oamenii vor dori să se ascundă în vizuinile fiarelor, ca să nu vadă groznicia aceasta; dar de tulburare nu vor ști ce să facă, de ce să se apuce, ,,mai murind de frică”. Fulgerele, care vor cădea din cer, se vor împreuna cu flăcările ce vor izbucni din pămînt și în scurt timp se vor preface în praf și cenușă toate satele, toate orașele, va arde pămîntul și toate cele ce sunt pe dînsul și nu va mai rămîne ființă vie.

    După aceasta va fi liniște mare, liniște și tăcere adîncă ca tăcerea mormîntului.Și în această liniște și tăcere se va auzi deodată glas ca de trîmbiță răsunînd: Morților, sculați și veniți la judecată! – Ah, zi înfricoșată! Trîmbețele vor suna și sunetul lor va pătrunde înălțimile cerului și adîncurile iadului,chemînd sufletele spre a se împreuna cu trupurle sculate din mormînturi și a se înfățișa înaintea judecății. ,,Căci noi toți trebuie să ne arătăm înaintea judecății, lui Hristos, ca fiecare să primească după cele făcute prin trup, precum au lucrat, ori bine, ori rău”.(II. Cor.5,10).

     Toți vom învia, dar nu toți spre mărire și de aici mare deosebire va fi între cei drepți și păcătoși și cu privire la trupurile lor.Trupurile celor drepți vor fi strălucite și vor lumina ca soarele, iar ale celor păcătoși vor fi întunecate, pătate și urîte ca negrul păcat. ,,Deși vom învia cu toții, dar nu toți ne vom schimba”, zice sf. ap. Pavel.

    Și cine poate spune, în ce bucurie vor înota sufletele drepților, cînd vor vedea sosind clipa de a se împreuna iarăși cu trupurile lor! Iată, colo de către cer vin sufletele curate, sufletele drepților, strălucind ca soarele, pentru a se uni cu trupurile lor luminoase și preamărite. Cu bucurie nespusă vor împreuna cu ele, zicînd: Binecuvîntat fie Domnul în veci, care ne împreună și ne cheamă la mărire! – Și acum priviți în altă parte și vedeți cum ies din flacăra iadului sufletele osîndite, negre ca păcatele lor care le-au făcut! Pare că sînt tot atîțea cărbuni scoși din focul cel veșnic a iadului. Vai! ce supărare, ce mînie le va cuprinde, cînd vor trebui să se reunescă cu trupurile lor cele urîte!  Intrați, suflete nefericite! Intrați în aceste trupuri urîte și pătate, căci laolaltă ați vătămat pe Dumnzeu; cu ele laolaltă ați călcat legile Lui cele sfinte și deci cu ele laolaltă trebuie să vă luați pedeapsa dobîndită.

     Și așa, după ce se vor fi scula toți morții și se vor fi unit oate sufletele cu trupurile lor, îngerii vor aduna toate popoarele de la acele patru margini ale lumii la un loc, strigînd: ,,Să se scoale și să se suie toate popoarele în valea lui Iosafat, în valea judecății, căci e aproape ziua Domnului în valea judecății”. Și îi vor despărți pe toți în două tabere: pe cei drepți de-a dreapta, iar pe cei răi de-a stînga. De-a dreapta Avel, de-a stînga Cain; de-a dreapta Moise, de-a stînga Faraon; de-a dreapta Petru cu ceilalți sfinți Apostoli, de-a stînga Iuda vînzătorul; de-a dreapta toți care au slujit cu credință lui Dumnezeu, de-a stînga toți care s-au lepădat de dînsul și de legile Lui pentru desfătări lumești. Fiul se va despărți de tatăl său, fiica de mama sa; bărbatul de se va despărți de femeia sa, fratele de sora sa; sluga de stăpînul, învățăcelul de învățătorul său.

     Ah! Ce durere vor simți osîndiții din partea stînga, cînd ridicîndu-și ochii și privind la partea dreapta, unul va veea acolo pe părinții Săi, altul pe fratele său pe sora sa; altul pe preotul, învățătorul și prietenul său care nu-i mai pot ajuta. Și după ce vor astfel despărțiți cei buni de cei răi, o lumina cade fulger va lumina cerul și crucea, semnul mîntuirii noastre se va ivi în raze strălucitoare și popoarele vor vedea deodată  pe Fiul omului, venind pe norii cerului cu putere și mărire mare, urmat de cetele albe ale îngerilor. Ah! Ce vor simți, ce vor putea simți păcătoșii văzînd înaintea lor pe Iisus Hristos ca Judecător, pe care ei l-au răstignit și batjocorit prin păcatele lor? ,,Mai ușor ar fi păcătoșilor”, zice Fer.Ieronim, ,,Asuferi muncile iadului, decît a privi în fața lui Hristos Judecătorul ”.

     Acum se așează Hristos pe scaunul său împărătesc ca judecător și iată clipa ăn care se începe judecata.

     Ce icoană măreață! Hristos șade ca Judecător pe norii  cerului, plin de putere și mărire; la picioarele Lui stau popoarele pămîntului, împărțite în  două cete, în ceata drepților și în ceata păcătoșilor: deasupra zîmbește raiul plin de bucurie și de desfătări veșnice, iar dedesubt cască cu groază un iad plin de dureri și suferințe. Drepții așteaptă cu mîngîiere și încredere cuvîntul Judecătorului, carele va deschide porțile cerului, iar păcătoșii se cutremură și încremenesc, văzînd sosită clipa care va să le descopere rușinea înaintea lumii și să-i arunce în gheena iadului.

     Atunci se va începe judecata. Se vor deschide cărţile, şi se va judeca fiecare după faptele sale. Aceste cărţi vor fi inimile noastre. O putere mai înaltă se va pogorî asupra inimelor tuturor, care le va lumina ca soarele, va lumina şi rărunchii cei  mai ascunşi şi va aduce la arătare toate feptele, poftele şi cugetele oamenilor. ,,Nimic nu este acoperit, ce să nu se descopere şi nimic ascuns, ce să nu se cunoască.” Ficare om va fi asemene unei oglinzi, în care va privi lumea întreagă, văzînd toate faptele frumoase, dar şi toate păcatele, chiar şi cele mai tainice. Numai păcatele drepţilor, care le-au spălat în lumea aceasta cu lacrimi de pocăinţă, singur numai acestea fiind iertate, nu se vor vădi, dar cu atît mai mult se vor arăta în mai mare lumină faptele lor cele bune faţă de păcatele celor de-a stînga.

     Vedea-vor popoarele, vedea-va lumea întreagă lucrurile cele bune ale drepţilor, rugăciunile, posturile, lacrimile, jertfele, milosteniile, ostenelile, binefacerile şi răbdările lor, cu un cuvînt toate cîte le-au lucrat, cîte au suferit pentru împărăţia  lui Dumnezeu  ori unde şi ori ce loc ascuns. Nu va rămînea nici un suspin nici  o lacrimă, nici o suflare ascunsă. Dară vedea-vor poaparele, vedea-va lumea întreagă şi toate fărădelegile celor păcătoşi, desfrînările, beţiile, certurile, pizmele, jurămintele strîmbe, urile, nedreptăţile, mărturisirile cele rele, înşelăciunile, furtişagurile – mai pe scurt toate cîte le-au făcut ei şi în locul cel mai tainic, toate se vor vădi; şi nu numai cele care le-au împlinit cu fapte, ci şi cele ce le-au făcut numai cu cugetul, ce le-au simţit numai cu inima. Deşi nu le-a văzut niciodată nici un ochi omenesc, deşi au trecut sute de ani, toate vor fi arătate şi vor sta acolo păcătoşii în toată urîciunea lor. ,,Arăta-voi popoarelor ruşinea ta şi împăraţilor ocara ta”, zice sfînta Scriptură.

     După-ce s-au descoperit astfel toate faptele cele bune ale celor drepţi şi toate fărădelegile celor păcătoşi înaintea îngerilor şi a tuturor poparelor, iată se va scula Hristos să rostească judecata. Şi ridicîndu-se de pe tronul Său, va privi mai întîi cu iubire peste ceata drepţilor, va merge către dînşii, îi va strănge la pieptul Său şi le va zice: ,,Veniţi, binecuvîntaţii Părintelui meu, de moşteniţi împărăţia care s-a gătit vouă de la întemeierea lumii. Că am fost flămînd şi mi-aţi dat de am mîncat; setos am fost şi mi-aţi dat de am băut etc…Voi poate nu vă aduceţi aminte de toate acestea; dar eu nu le-am uitat! Amin zic vouă, cîte aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai mei, mie mi-aţi făcut”. Drept aceea iubiţilor, pentrucă aţi purtat jugul meu, pentru că aţi umblat în calea poruncilor mele, pentru că aţi primit învăţătura mea şi vaţi folosit de darurile mele, aţi slujit mie cu iubire şi credinţă, iată acum vin să vă răsplătesc vouă. Împărăţia mea fie de acum împărăţia voastră, dumnezeirea mea fie fericirea voastră, îngerii mei fie pritenii voştri, preacurata fecioara Maria maica mea, fie maica voastră, Părintele meu fie Părintele vostru. Veniţi dar iubiţilor veniţi la Părintele meu, intraţi în fericirea cerească!

     O, dar nepreţuit ! O, răsplată nemărginită ! O, fericire nespusă de a primi asemenea dar din mîinile lui Dumnezeu !

     Apoi se va întoarce Hristos către cei de-a stînga. Faţa lui va deveni supărată, ochii lui plini de întristare, şi glasul lui, aprins de mînie dreaptă sfîntă le va zice: Eu sînt Iisus, pe care voi l-aţi gonit; eu sînt Iisus în care voi n-aţi crezut, căruia voi n-aţi slujit; eu, de care voi v-aţi lepădat şi al cărui glas ce vă cheamă la pocăinţă nu l-aţi ascultat. Eu sînt Iisus , care v-am scos pe voi din nimica, zidindu-vă după chipul şi asemănarea mea; eu sînt Iisus care m-am pogorît din cer pe pămînt, ca să vă caut; care am trăit pentru voi în lipsă şi sărăcie şi am murit pentru voi în dureri pe cruce, ca să vă răscumpăr pe voi. Eu sînt Iisus, care v-am luminat pe voi cu luina evangheliei mele, v-am răcorit cu roua darurilor mele, v-am hrănit şi v-am crescut cu trupul şi sîngele meu! Ce aş fi trebuit să mai fac, şi nu am făcut? Şi cum aţi răspuns voi la atîta iubire a mea ? ,,Flămînd am fost, şi nu mi-aţi dat de mîncare; setos am fost, şi nu m-aţi adăpat; străin, şi nu m-aţi primit; gol şi nu m-aţi îmbrăcat.” Mergeţi dar de la mine, blestemaţilor, care aţi dispreţuit tainele mele, n-aţi folosit darurile mele, v-aţi bătut joc de învăţăturile mele; care nu v-aţi ostenit, nu aţi lucrat, nu aţi răbdat nimic pentru mine şi împărăţia mea; care v-aţi dat trupul şi sufletul vostru în slujba diavolului. ,,Mergeţi dar blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi slugilor lui!”.

    Iată ce răsplată, iată ce osîndă îi aşteaptă pe cei fărădelege.Să ne ferească atotbunul Dumnezeu de aşa o osîndă, de această judecată înfricoşată. Şi el ne va feri dacă pururea vom căuta să împlinim voia Lui, dacă ne vom căi, cu umilinţă de păcatele noastre, dacă necurmat îi vom da cinstea şi lauda ce i se cuvine. Atunci de bună seamă ne va primi odinioară în ceata celor de-a dreapta, în ceata aleşilor Săi, unde vom avea parte de fericirea şi viaţa cea fără de sfîrşit, gustînd bunurile cele netrecătoare, care ,,ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi inima omului n-au intrat”. Amin