Acatistul Sfântului Ioan cel Milostiv

Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul glas al VIII – lea

Întru răbdarea ta, ţi-ai agonisit plata ta, Părinte Cuvioase, întru rugăciuni neîncetat stăruind, ci te roagă Lui Hristos Dumnezeu, Ioane Milostive fericite să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1:

Prea Cuviosului Părintelui nostru Ioan, cântări veselitoare să-i aducem ca unuia ce alergarea bine şi-a săvârşit-o şi următor Lui Dumnezeu Cel iubitor de milostivire s-a arătat, pentru care bucurându-ne îi cântăm :

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Icosul 1:

Născându-te din părinţi bine credincioşi, ai fost învăţat de mic credinţa adevărată, apoi la vremea cuvenită ai fost silit de părinţii tăi spre căsătorie, însă Dumnezeu, Cel ce le rânduieşte pe toate spre folosul sufletului, ţi-a rânduit şi ţie, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, fericite că de mic ţi-a fost înrădăcinată în inima ta frica de Dumnezeu,

Bucură-te, că părinţii te-au însoţit cu femeie fără voia ta,

Bucură-te, că Dumnezeu vas ales ştiindu-te, ţi-a pregătit altă vieţuire mai înaltă,

Bucură-te, că tânăr fiind ţi-au murit fiii, apoi şi soţia,

Bucură-te, că văzându-te liber de cele lumeşti, ai alergat cu osârdie spre cele cereşti,

Bucură-te, că neîmpiedicat puteai stărui in rugăciune,

Bucură-te, că ai început a-ţi înmulţi faptele bune,

Bucură-te, că din toate, milostenia cel mai mult ai iubit,

Bucură-te, că aceasta te-a dus în Rai,

Bucură-te, fericite aducătorule de roade în grădina Domnului,

Bucură-te, că pentru faptele tale bune erai iubit de toţi,

Bucură-te, că pentru toţi erai pildă de vieţuire,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 2 – lea

 Fiind ales Patriarh al Alexandriei pe timpul Împăratului Iraclie, te-ai sârguit mai întâi a curăţi turma de eresuri, deoarece un oarecare Patriarh mincinos al Antiohiei, a adăugat la cântarea „Sfinte Dumnezeule…” cuvintele „… care Te-ai răstignit pentru noi”, ca şi când ar fi pătimit Dumnezeirea in Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care cu osârdie îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2 – lea

 Chemându-ţi iconomii Bisericilor le-ai poruncit : mergeţi în cetate şi să-mi scrieţi pe toţi domnii mei, iar iconomii nedumeriţi au întrebat: Care sunt domnii tăi stăpâne? Iar Patriarhul zice : Pe cei pe care voi îi numiţi săraci şi nevoiaşi, aceia sunt domnii mei, deoarece prin ei pot ajunge la cereasca Împărăţie, ci noi pentru iubirea de săraci îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că mergând iconomii au găsit 7500 de săraci,

Bucură-te, că ai rânduit să li se dea în fiecare zi din averea Bisericii câte ceva de hrană,

Bucură-te, că pe cât dădeai pe atât averea ta sporea,

Bucură-te, că în vis ţi s-a arătat o tânără frumoasă cu o coroană de măslini pe cap,

Bucură-te, că fecioara atingându-te pe piept te-ai trezit,

Bucură-te, că trezindu-te şi văzând-o aievea lângă tine erai nedumerit cum a ajuns acolo,

Bucură-te, că ea atunci a glăsuit „Eu sunt fiica ca mai mare a Marelui Împărat”,

Bucură-te, că auzind aceasta te-ai închinat ei,

Bucură-te, că apoi fecioara din nou a grăit : „De mă vei face prietenă, eu îţi voi mijloci un mare dar de la Dumnezeu”,

Bucură-te, că nimeni nu are mai mare îndrăzneală la Dânsul ca mine,

Bucură-te, că spunându-ţi acestea fecioara a dispărut,

Bucură-te, că ţi-ai dat seama că această arătare a fost milostenia în chip de fecioară,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 3 – lea

 Întărindu-te şi mai mult în dragostea Lui Hristos, pe care Îl vedeai prin săracii care îţi ieşeau în cale, mulţumeai din inimă Celui care Ţi-a dat de toate pentru a putea milui pe toţi cântând: Aliluia!

Icosul al 3 – lea

 Mergând spre Sfânta Biserică, ai fost întâmpinat de un om sărac şi gol care tremura de frig, iar tu, fericite, dezbrăcându-ţi o haină, ai dat-o celui sărac voind a ispiti dacă Dumnezeu iţi va răsplăti însutit după făgăduinţă, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că văzând pe cel gol nu ai pregetat a te dezbrăca şi a acoperi goliciunea lui,

Bucură-te, că acestea le făceai pentru a ispiti şi pentru a te convinge că Cel arătat în vis nu era înşelăciune,

Bucură-te, că mai mergând puţin drum te-a întâmpinat un om cu haine albe,

Bucură-te, că acesta ţi-a întins o pungă cu galbeni,

Bucură-te, căci luându-i, ai pornit spre Biserică,

Bucură-te, că apoi mustrându-te conştiinţa, te-ai întors să dai banii acelui om,

Bucură-te, că întorcându-te nu l-ai mai aflat,

Bucură-te, că întrebând de el, toţi ziceau că nu l-au văzut,

Bucură-te, că atunci ţi-ai dat seama că cele arătate în vis au fost adevărate,

Bucură-te, că pentru a face milostenie te sârguieşti foarte,

Bucură-te, că pe cei zgârciţi mereu îi mustrai,

Bucură-te, că pe toţi spre milă îi îndemnai

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 4 – lea

 Venind într-o zi un sărac la tine, i-ai dat şase galbeni, apoi ieşindu-ţi înainte pe altă cale şi schimbându-şi hainele, a cerut din nou milostenie şase galbeni, apoi schimbându-şi din nou hainele a venit a treia oara să ceară milă de la tine. Văzându-l, sluga ta a zis: „Acesta a cerut de două ori milostenie”, însă fericitul a zis: „Dă-i doi galbeni, nu cumva să fie Hristos care mă ispiteşte pe mine” si cânta Lui

Dumnezeu: Aliluia !

Icosul al 4 – lea

 Unui negustor bogat i s-a înecat în mare corabia cu mărfuri, din care pricină sărăcind foarte mult şi venind la sfântul, se ruga să-l ajute.

Atunci, luând sfântul cinci litre de aur, le-a dat negustorului, care plecând bucuros a început din nou să-şi facă negustoriile sale, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că niciodată nu ai întors pe cineva nemiluit,

Bucură-te, că toţi nevoiaşii la tine scăpare au găsit,

Bucură-te, căci negustorul plecând la treburile sale, aceleaşi pierderi a suferit,

Bucură-te, că el singur scăpând cu viaţă, a venit din nou la tine,

Bucură-te, că i-ai dat lui zece litre de aur îndemnându-l să lucreze cinstit,

Bucură-te, că negustorul şi a treia oara a suferit aceeaşi rea întâmplare,

Bucură-te, că întorcându-se acasă nu mai îndrăznea să ţi se arate,

Bucură-te, că presărându-şi singur capul cu cenuşă, voia să-şi piardă singur viaţa,

Bucură-te, că aflând despre el, l-ai chemat la tine,

Bucură-te, că mustrându-l pentru câştigarea corăbiei pe căi necinstite, i-ai arătat că aceea era pricina pierzării,

Bucură-te, că dându-i o corabie bisericească plină cu grâu, l-ai slobozit,

Bucură-te, că prin aceasta mult câştig s-a dobândit,

Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!

Condacul al 5 – lea

Mergând odinioară la Biserică, te-a întâmpinat un bărbat cinstit căruia îi furaseră tâlharii toată averea, aflându-se acum în mare sărăcie. Deci Patriarhul, milostivindu-se spre acel om, a poruncit slugii să spună iconomilor bisericii să-i dea cincisprezece litre de aur. Iar noi pentru milostivirea ta cea mare cântăm: Aliluia!

Icosul al 5 – lea

 Venind la Patriarh o femeie bogată a dat în mâna lui o hârtie în care scria că dăruieşte Bisericii 500 litre de aur; luând Patriarhul hârtia şi citind-o, a simţit cu duhul că femeia aceea nu a dat tot cât pusese in mintea sa, căci aşa a voit Dumnezeu, deoarece nici iconomii bisericii nu au dat omului sărăcit de tâlhari cât le poruncise el să-i dea, pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, văzătorule cu duhul,

Bucură-te, că chemând iconomii bisericii, i-ai pus in faţă cu cinstita doamnă,

Bucură-te, că întrebându-i cât au dat celui necăjit, au minţit că au dat 15 litre de aur,

Bucură-te, că văzându-i le-ai spus că au dat doar cinci litre,

Bucură-te, că întorcându-te spre femeie, ai întrebat-o cât aur şi-a pus în gând să dea Bisericii,

Bucură-te, că aceasta a mărturisit că a scris pe hârtie 1500 de litre, dar a doua zi desfăcând hârtia, era ştearsă, rămânând doar 500 litre,

Bucură-te, că prin aceasta ai mustrat pe iconomii cei trei zgârciţi,

Bucură-te, că aceştia au căzut la picioarele tale cerându-şi iertare,

Bucură-te, că mustrându-i cu blândeţe i-ai îndemnat spre mai multă facere de bine,

Bucură-te, că toţi erau uimiţi de faptele tale,

Bucură-te, că toţi te iubeau şi te cinsteau,

Bucură-te, că întotdeauna la tine odihnă şi pace aflau,

Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive Părinte!

Condacul al 6 – lea

 Hrănind mulţime de popor, ai cheltuit toată averea bisericii, şi încă ai rămas dator o mie de litre de aur. Deci aflând despre aceasta un cleric care îşi luase a doua femeie după moartea celei dintâi, şi neputând a se învrednici de o mai mare treaptă în ierarhia bisericească, a socotit a aduce Patriarhului 150 de litre de aur, precum şi o mulţime de grâu, numai să-l facă diacon. Însă fericitul, mustrându-l şi înfricoşându-l cu pedeapsa, l-a îndemnat a cânta: Aliluia!

Icosul al 6 – lea

Slujind odată cuviosul la Sfântul Altar, şi-a adus aminte de un cleric ce avea mânie şi răutate asupra lui. Deci, depărtându-se puţin de altar, a chemat la sine pe cleric şi căzând la picioarele lui şi-a cerut iertare. Pentru această smerenie a Sfântului, îi cântăm:

Bucură-te, că nu te-ai ruşinat de a te smeri în faţa supuşilor tăi,

Bucură-te, că pe aceştia i-ai uimit cu smerenia ta,

Bucură-te, căci clericul ruşinându-se ţi-a căzut la picioare,

Bucură-te, că îmbrăţişându-vă te-ai întors la Sfântul Altar,

Bucură-te, cel ce ai dat pildă vie lucrătoare,

Bucură-te, că smerindu-te, mereu te înalţi,

Bucură-te, că necontenit ajutor de la Dumnezeu cereai,

Bucură-te, crin bine mirositor în grădina Domnului,

Bucură-te, luminătorul Bisericii,

Bucură-te, lauda Alexandriei,

Bucură-te, temelia dreptei credinţe,

Bucură-te, cumpăna ajunării,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 7 – lea

 Un nepot al Sfântului pe nume Gheorghe a fost defăimat de un locuitor al Alexandriei cu cuvinte de ocară şi ruşine, despre care aflând Sfântul căuta să împace amândouă părţile, sârguindu-se a cânta Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7 – lea

 Chemând pe nepotul său şi văzându-l foarte tulburat asupra celui ce-l ocărâse, i-a zis cuvinte de mângâiere şi ca şi când şi el ar fi fost mâniat asupra acelui om, a zis: „Lasă că ai să vezi cum am să mă răzbun asupra lui încât se va mira toata Alexandria”. Şi într-adevăr aşa a făcut cel plin în dreapta socoteală, căci l-a scutit pe acela de a plăti bir Bisericii, încât se minuna toată Alexandria de bunătatea lui, iar noi îi cântăm:

Bucură-te, vistieria milei,

Bucură-te, că răzbunarea prin blândeţe ţi-ai arătat,

Bucură-te, că de aceasta toata Alexandria s-a minunat,

Bucură-te, că şi omul acela s-a cutremurat,

Bucură-te, că prin aceasta de obiceiul cel rău al clevetirii s-a îndreptat,

Bucură-te, că pentru toţi erai lumină aprinsă,

Bucură-te, limanul celor înviforaţi,

Bucură-te, scăparea celor din primejdii,

Bucură-te, turn de tărie şi apărător de greşeli,

Bucură-te, îndreptătorul celor greşiţi,

Bucură-te, prea blând povăţuitor,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 8 – lea

 Venind într-una din zile un om bogat la Sfântul şi văzând aşternutul lui acoperit cu un veşmânt sărac, i-a trimis în dar o plapumă, însă Sfântul, pentru a nu-l mâhni pe boier, luându-o s-a acoperit cu ea o noapte, apoi chemând o slugă, a trimis-o cu ea în piaţă spre a o vinde, iar preţul sa-l dea săracilor, cântând lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume în cea mai mare sărăcie: Aliluia!

Icosul al 8 – lea

 Mergând sluga în piaţă, s-a întâmplat de a trecut boierul pe acolo şi văzând plapuma a cunoscut-o şi cumpărând-o, a trimis-o din nou Sfântului, însă acesta din nou a trimis-o spre vânzare, lucru care s-a petrecut de mai multe ori. Văzând Sfântul Ioan că boierul vrea cu tot dinadinsul să folosească plapuma a zis: „Vom vedea care din noi se va supăra mai întâi, eu vânzând-o sau tu cumpărând-o şi iarăşi dându-mi-o”, iar noi cei iubitori de săraci cântăm:

Bucură-te, că în mare cinste fiind, ai iubit sărăcia cea de bună voie,

Bucură-te, că prin plapuma boierului ai adus mulţi galbeni în vistieria celor necăjiţi,

Bucură-te, că despre tânărul căruia îi murise tatăl şi rămăsese în sărăcie curând ai aflat,

Bucură-te, că îndată la tine l-ai chemat,

Bucură-te, căci vorbind cu el, i-ai aflat îndată fapta cea bună ce făcuse,

Bucură-te, că acest tânăr fiind chemat de tatăl său pe patul de moarte i-a dat o alegere intre 10 litre de aur şi icoana Maicii Domnului,

Bucură-te, că tânărul chibzuind în mintea sa, a ales icoana Maicii Sfinte,

Bucură-te, că de înţelepciunea lui te-ai mirat,

Bucură-te, că atât cât ţi-a stat în putere l-ai ajutat,

Bucură-te, că prin înşelăciune cum că ai fi rudă cu el l-ai chemat la tine,

Bucură-te, că acesta auzind de înrudire, cu smerenie a venit,

Bucură-te, că toate cele trebuincioase i-ai dăruit,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 9 – lea

 Venind la tine un oarecare locuitor al Alexandriei cu pâră împotriva unui tânăr monah ce umbla prin oraş de câteva zile cu o femeie tânără, ai poruncit ca îndată să fie prinşi şi bătuţi şi aruncaţi în temniţă. Dar noaptea următoare călugărul s-a arătat in vis Patriarhului şi arătându-i spatele plin de răni, i-a zis: „Oare plăcută îţi este ţie stăpâne? Oare aşa ai învăţat de la Sfinţii Apostoli a paşte turma Lui Hristos? Să ştii că un om te-a înşelat!”, iar Patriarhul, deşteptându-se, s-a cutremurat şi I-a cântat Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9 – lea

 Poruncind, Sfinte Ioane, să fie adus în faţa ta monahul cel întemniţat, acesta a venit cu mare greutate, deoarece cu anevoie putea să se mişte din pricina rănilor, însă Patriarhul a rămas încremenit când l-a văzut, deoarece era întocmai cel ce i se arătase în vis, pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca adevărul să triumfe,

Bucură-te, că monahul acela venind în faţa ta, l-ai rugat să-şi dezbrace haina,

Bucură-te, că dezbrăcându-se s-a dovedit că este famen,

Bucură-te, că văzându-i mulţimea rănilor, amarnic te-ai căit pentru pedeapsa ce i-ai dat-o fără cercetare,

Bucură-te, că pe pârâcioşi i-ai îndepărtat trei ani de la Sfintele Taine,

Bucură-te, că tânărul monah ţi-a spus toate cele despre tânăra fecioară,

Bucură-te, că aceasta fiind evreică, dorea cu orice preţ să îmbrăţişeze viaţa creştină,

Bucură-te, că după multe rugăminţi ale ei, monahul a luat-o să o înveţe dreapta credinţă,

Bucură-te, că apoi la Biserica Sfinţilor Mucenici ai botezat-o,

Bucură-te, că dorinţa ei a fost de a intra într-o mănăstire,

Bucură-te, că acum în căutarea unei mănăstiri se aflau,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 10 – lea

 Dându-ţi seama de mulţimea robilor lui Dumnezeu celor neştiuţi de nimeni, te-ai hotărât a nu mai judeca pe nimeni, nelăsând nici pe alţii sa-i judece, ci cântai necontenit Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10 – lea

 Ştiind Sfântul un episcop cu numele Troil, foarte iubitor de argint, l-a luat cu sine la bolniţă şi, cunoscând că acesta are aur la dânsul, i-a zis: „Părinte Troile, acum este rândul tău să mângâi pe cei săraci, dându-le milostenie”, iar Troil, deşi zgârcit, de ruşine a început să dea săracilor, încât a deşertat 30 litre de aur, apoi căindu-se şi părându-i rău după bani, a căzut bolnav la pat. Însă Sfântul Ioan auzind şi cunoscând pricina bolii sale, a mers să-l cerceteze pentru care îi cântăm:

Bucură-te, cel ce ai vrut să deschizi raiul prin milostenie pentru sufletul lui Troil,

Bucură-te, că acesta de ruşine a dat milostenie, dar cu multă părere de rău,

Bucură-te, că după  aceea de necaz s-a şi îmbolnăvit,

Bucură-te, că tu cunoscând pricina bolii, ai mers la el spre cercetare,

Bucură-te, căci i-ai dus aurul pe care l-a împărţit la spital, spunându-i să-l socotească ca şi cum ţi l-ar fi dat împrumut,

Bucură-te, că Troil văzând aurul îndată s-a făcut sănătos,

Bucură-te, că rugându-te pentru el acesta a avut o descoperire în vis,

Bucură-te, că se făcea că este într-o curte foarte frumoasă a cărei podoabă era negrăită,

Bucură-te, că deasupra curţii scria: „Lăcaşul de veci al lui Troil, episcopul” lucru de care mult s-a bucurat,

Bucură-te, că un bărbat înfricoşat s-a arătat şi, ştergând numele lui Troil, a scris „Lăcaşul de veci al lui Ioan Arhiepiscopul Alexandriei, pe care l-a cumpărat cu 30 de litre de aur”,

Bucură-te, că trezindu-se din somn Troil a început a plânge după casa cea din cer pe care a pierdut-o din cauza zgârceniei,

Bucură-te, cel ce ai fost îndreptătorul vieţii lui Troil,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 11 – lea

 Astfel povăţuindu-şi turma până la adânci bătrâneţi, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor sale, iar tu, fericite Părinte, cu cugetul împăcat şi cu inima curată ai păşit spre cerescul Ierusalim, unde aveai pregătită frumoasa cetate prin milostenie, blândeţe şi bunătate, pentru a putea cânta nestingherit Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11 – lea

 Săvârşindu-te din viaţă, cu bucurie ai fost întâmpinat de cetele cereşti cu cântarea: „Bucură-te, slugă bună şi credincioasă, bine lucrătoare a poruncilor Lui Hristos, tu şi greutatea zilei ai purtat şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit şi pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit”. Pentru aceasta s-a deschis ţie uşa Cerurilor. Intră întru bucuria Domnului tău şi te roagă pentru noi, Ioane fericite, care îţi cântăm ţie:

Bucură-te, fericite că mai înainte ţi-ai cunoscut sfârşitul,

Bucură-te, că locul mutării tale a fost cetatea Amatunda,

Bucură-te, că acolo ai fost îngropat într-o casă de rugăciuni a lui Tihon făcătorul de minuni,

Bucură-te, că trupul tău a fost aşezat între trupurile a doi episcopi,

Bucură-te, că săracii, orfanii şi văduvele plângeau cu amar,

Bucură-te, că acum în ceruri fiind, te rogi pentru noi cei din nevoi,

Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup,

Bucură-te, că acele Sfinte trupuri mişcându-se ca şi cum ar fi fost vii, ţi-au făcut loc,

Bucură-te, că viaţa ta a strălucit mai mult decât soarele,

Bucură-te, cel ce ai împrăştiat raze de milostivire alungând norii cei întunecaţi ai sărăciei,

Bucură-te, cel ce te-ai arătat curat Treimii,

Bucură-te, fericite purtător al darurilor celor flămânzi,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 12 – lea

 Nu se cuvine a tăinui minunea ce s-a făcut după îngroparea Sfântului Ioan, cu femeia ce săvârşise un păcat pe care se ruşinea a-l spovedi. Ai îndemnat-o să şi-l scrie pe hârtie, apoi, pecetluind-o, să o aducă la tine. Însă tu, fericite, luând scrisoarea, a cincea zi ai răposat nespunând nimic la nimeni despre scrisoare, iar femeia aflând despre moartea ta se tânguia si-i cânta Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12 – lea

 Venind femeia aceea la mormântul Sfântului, a început să plângă cu amar pentru scrisoarea în care îşi scrisese păcatul său, socotind cât de mare ruşine îi va pricinui daca i-o va citi cineva. Aşa plângând a rămas la mormântul Sfântului trei zile, iar a treia noapte i s-a arătat Sfântul Ioan cu cei doi episcopi şi, dându-i scrisoarea înapoi pecetluita, i-a poruncit femeii sa o deschidă. Luând femeia scrisoarea, a deschis-o şi a aflat păcatul şters, iar in locul lui scria: „Pentru robul meu Ioan s-a şters păcatul tău”. Pentru aceasta, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce eşti milostiv şi după moarte,

Bucură-te, cel ce ai putere a ne scoate din păcate,

Bucură-te, şi mijloceşte mântuire pentru noi,

Bucură-te, cel ce ai fost povaţă orbilor,

Bucură-te, învăţătorul celor tineri,

Bucură-te, toiagul celor rătăciţi,

Bucură-te, îndreptarea păcătoşilor,

Bucură-te, grădina foarte bine mirositoare,

Bucură-te, vas de mir al Duhului,

Bucură-te, râu de bunătăţi pururea curgător,

Bucură-te, izbăvitorul nostru din primejdii,

Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condacul al 13 – lea (de 3 ori)

O, mult milostive Părinte Ioane, nu înceta a mijloci înaintea Lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de păcate, să Se milostivească spre noi, ferindu-ne de toate răutăţile în viaţa aceasta, în ceasul sfârşitului nostru, în vremea judecăţii şi să nu ne lase de vom ajunge zilele cele din urmă ale lui antihrist, ca împreună cu toţi, plăcut Lui să cântăm: Aliluia!

RUGĂCIUNE

 Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru rugăciunile plăcutului Tău Ioan cel Milostiv, milostiveşte-Te spre ţara aceasta şi spre toată lumea Ta, păzeşte hotarele cu sabia cea de foc a Arhanghelului Mihail, dăruieşte ploi la bună vreme pentru rugăciunile Sfântului Prooroc Ilie, îngrădeşte-ne cu purtarea de grija a tuturor Sfinţilor şi mai ales pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale.

Aşa, Doamne Iisuse Hristoase, având mijlocire pe Sfântul Ioan cel Milostiv, nădăjduim a trece cu bine hotarul vieţii acesteia precum şi înfricoşatele vămi ale văzduhului cu ajutorul Sfântului Ioan în Cereasca Împărăţie.

Slavă, laudă, mulţumită şi închinăciune să înălţăm Unuia în Treime Ziditorului tuturor, şi plăcutului Său Ioan, în vecii vecilor. AMIN!