„Ce are bogatul, dacă n-are iubire?” Duminica a XXI-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

Omul care face totul doar pentru viața de aici, nu este deștept, ci nebun. El se aseamănă nebunului, pe care Însuși Domnul l-a numit astfel. Domnul l-a numit nebun nu pentru că avea mulți bani, căci nu bogăția este rea, ci orânduirea acesteia. Ești tu stăpân peste bogăție? O administrezi corect? Daca da, bine. Dar dacă ai devenit sclavul bogăției, atunci ai ars. (Mitr. Athanasie de Limassol)

În Duminica a XXI-a după Rusalii numeroși credincioși s-au rugat alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie. Pericopa evanghelică din această Duminică ne deschide o fereastră către lumea de dincolo, în care faptele vieții pământești sunt trecute prin oglinda Adevărului: un bogat nemilostiv, care ajunge după moarte să sufere și un sărac, pe nume Lazăr, care se bucură de Împărăția lui Dumnezeu. Bogatul nu pierde fericirea veșnică pentru că a fost bogat, ci pentru că nu a pus bogăția în slujba binelui, pentru că nu a făcut binele pe care putea să-l facă.

Mântuitorul nu pomenește de loc numele bogatului, ci numai pe cel al săracului. Numele bogatului ne rămâne necunoscut în toată desfășurarea pildei, pe când Lazăr este numit atât pe pământ, cât şi în cer. „Acest lucru arată că Lazăr, fiindcă trăiește cu Dumnezeu, soteriologic era o persoană, un adevărat ipostas, pe când bogatul, deși era om, cu toate acestea, soteriologic nu era ipostas. Acest fapt arată că omul adevărat este acela care are suflet, trup, dar și harul lui Dumnezeu în suflet și trup. Pe când omul care nu-L are pe Duhul Sfânt este ontologic persoană, însă nu este persoană în relația cu Dumnezeu, din simplul motiv că s-a făcut rob față de lucruri. Mintea lui, în loc să se întoarcă la Dumnezeu, se întoarce spre materie și devine subjugat materiei, ” explică IPS Hierotheos Vlachos.

Dumnezeu nu ne cere să fim săraci, El nu condamnă bogăția, ci reaua ei întrebuințare. El nu ne cere să fim săraci, ci să nu transformăm bogăția într-un scop al vieții. Pentru că atunci când banii și bunurile materiale devin prioritare, pierdem ceea ce avem mai de preț, sufletul. De aceea Hristos ne cheamă să ne schimbăm viaţa în bine, să dărâmăm idolii lăcomiei şi mândriei ascunși în inima noastră şi să lăsăm în locul lor să vină lumina şi iubirea Lui cea mântuitoare.

„Primul dintre toate bunurile acestei vieți este iubirea. Cine iubește este cu adevărat bogat. Bogat nu este acela care deține lucruri sau bani, ci acela care dă. În facerea de bine se află bogăția și tot sensul bogăției. Și dacă vei vrea să te faci părtaș problemelor oamenilor și îi vei compătimi și vei suferi împreună cu ei, atunci vei fi foarte aproape de Dumnezeu și Dumnezeu va fi cu tine. Și dacă vei face ceva și mai mult, adică nu numai să le trăiești pe acestea, dar și să te străduiești căutând soluționarea acestora, atunci Dumnezeu va fi cu tine pentru totdeauna,” ne spune Arhim. Eusebiu Giannakakis.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune să ne trăim această viaţă la adevărata ei valoare. Să ne deprindem a trăi cu și pentru El încă de aici de pe pământ, căci viaţa de dincolo nu va fi decât o continuare firească a zidirii începute pe „temelia pusă aici” (I Tim. 6, 19).

Sursa: https://manastireasuruceni.md/