„Cerurile s-au deschis!”(Mt. 3, 16) Sărbătoarea Teofaniei la Mănăstirea Suruceni

 „Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină pentru noi a binevoit a Se face ca noi. Şi Se îmbracă astăzi cu apa Iordanului, nu El având trebuinţă de aceasta spre curăţire, ci lucrându-ne nouă în Iordan cea de a doua naştere. O, minune! Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre, fără de foc topeşte şi zideşte din nou fără de sfărâmare şi mântuieşte pe cei ce se luminează întru Dânsul”. (Slujba Litiei Botezului Domnului)

Sărbătoarea Botezului Domnului a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Atmosfera de rugăciune a fost înfrumuseţată de corul mănăstirii. După slujba Sfintei Liturghii, la izvorul din preajma mănăstirii, a fost săvârșită slujba Aghesmei celei mari.

Fiecare sărbătoare bisericească reprezintă rememorarea unui eveniment care îl are în centru pe Dumnezeu, eveniment care deşi a avut loc în trecut, ni se descoperă din nou și îl putem trăi în mod tainic în prezent. În acest sens, şi noi putem fi martori ai dumnezeieştii Arătări, devenind noi înşine subiect al îndumnezeirii, lucru care, de altfel, a fost şi scopul venirii în lume a Mântuitorului Hristos.

Hristos a venit în lume ca un mic Prunc, unind firea dumnezeiască şi cea omenească în persoana Sa, Fiul lui Dumnezeu a devenit și Fiul Omului. Nu pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși, pentru ființele cele pierdute a venit El și le-a iubit cu dragostea Sa jertfelnică după cum ne spune părintele Alexander Schmemann: „Primind botezul lui Ioan, Hristos Se identifică cu toți oamenii, cu toți păcătoșii, fără nici o excepție, care au nevoie de iertare, de mântuire, de renaștere. El se identifică cu fiecare dintre noi. Prin botezul Său, El mărturisește că nu a venit ca să judece și să piardă, ca să ne dea legi și precepte din exterior, din înălțimea desăvârșirii Sale, din Dumnezeirea Sa, ci pentru a Se uni cu noi, după ce S-a făcut unul dintre noi, pentru a ne face să participăm la viața desă­vârșită și fără de păcat.”

„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), spune despre El Sfântul Ioan Botezătorul. Mântuitorul Hristos pune pe umerii Săi toată greutatea păcatului omenesc, a căderii umane și se afundă în apele Iordanului, care reprezintă acum „apele morții, chipul pieirii”, după cum le numește mitropolitul Antonie de Suroj, purtând în sine tot răul, tot veninul și toată moartea păcatului.

„Botezul lui Hristos în râul Iordan, la fel ca și propriul nostru Botez, este un fel de potop, mult mai înalt și mai curățitor decât potopul lui Noe, după cum spune Cuviosul Proclu, Patriarhul Constantinopolului. Altădată, firea omenească a fost omorâtă prin apă, acum însă, prin Hristos, apa botezului dă viață celor uciși de păcat. În vremurile de demult, Noe a construit arca din lemn care nu putrezește, iar acum, Noe cel duhovnicesc a făcut o arcă din trupul nestricat al Mariei. Odinioară, porumbelul a adus o ramură de măslin ca să vestească mireasma Împăratului Hristos, iar acum, Duhul Sfânt vine ca un porumbel ca să-L arate pe milostivul Domn. Toate câte s-au petrecut în timpul Botezului lui Hristos în râul Iordan se repetă și în viața noastră, atunci când primim taina Sfântului Botez”, menționează IPS Hieroteos Vlachos.

La această Sărbătoare, prin Harul cel sfințitor revărsat de Dumnezeu peste întreaga făptură, să urmăm Sfântului Ioan Botezătorul care, împlinindu-și slujirea, a zis: Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez (In. 3, 30). Petrecând astfel, vom avea nădejde în mila Celui ce S-a micșorat pe Sine, chip de rob luând (Fil. 2, 7), pentru noi și a noastră mântuire.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/