Header image

De la COVID-19 la „coronavirus psihologic și spiritual” (II)

13:53, vineri, 3 aprilie, 2020 | Cuvinte-cheie: , ,

Mai bine de două săptămâni, de când a fost instituită stare de urgență în republică (17 martie), lumea trece prin numeroase transformări: unii, stând doar în casă, își pierd echilibrul spiritual, alții se alarmează de mesajele apocaliptice care au ajuns virale pe rețelele de socializare, mai sunt dintre cei care prezic tot felul de scenarii: criza va dura până în toamnă; economia va fi la pământ; în câteva luni intrăm în foamete ș.a.m.d.

Dintre toate cert este faptul că multă lume a ieșit de pe fix și nu știe ce și cum va fi în viitorul apropiat.

Și dacă astăzi contaminate cu COVID-19 avem peste cinci sute de persoane, afectată de un „coronavirus psihologic și spiritual” este practic toată țara. Astfel, după această pandemie va trebui să reevaluăm numărul celor afectați, incluzând în listă și victimele stresului prin care trecem.

Este o adevărată provocare și pentru noi, preoții, de rând cu credincioșii noștri. Simțim un presing  din partea autorităților și a multor instituții, personalități, dar mai ales a reprezentanților mass-media.

În această perioadă trăim un adevărat calvar psihologic. La drept vorbind, nici nu știam exact cum să acționăm în calitate de slujitori. Totul a început prin recomandările de a asigura dezinfectarea minuțioasă a sfintelor locașe și respectarea tuturor normelor igienice și sanitare. În acele zile am cumpărat cele necesare de câteva de mii de lei: dozatoare, dezinfectant, măști de protecție, mănuși, soluții și șervețele umede. Însă de toate acestea nici nu a fost mare nevoie, căci vineri, 13 martie, a trebuit să semnăm o recipisă prin care eram informați că urmează sistarea tuturor serviciilor religioase.

Pe de o parte eram avertizați de organele de drept, pe de alta, nu era încă o reacție clară a direcției mitropolitane. A urmat îndemnul mitropolitului să ne rugăm cu osârdie, însă eram derutați și fiecare slujitor a acționat după cum i-a dictat conștiința.

Abia duminică, 15 martie, am avut ocazia să interacționăm cu credincioșii noștri, să le trimitem un mesaj de pe amvon. Evident, am vorbit despre pericolul acestei pandemii, despre faptul că trebuie să fim precauți, să nu ne jucăm cu focul, să manifestăm prudență și înțelepciune. Și oamenii ne-au ascultat!

Cei reveniți de peste hotare au rămas izolați; bătrânii au stat acasă, ducându-li-se împărtășania; pe cei suspecți la boală i-am îndemnat să sune cât de urgent la 112. Oamenii de bună credință, cei care se simțeau bine, au fost îndemnați să înalțe sfinte rugăciuni fie de acasă, fie în cadrul Sf. Liturghii.

Cei care nu cunosc importanța Liturghiei și unirea cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie nu știu că acestea reprezintă momentele culminante ale cultului divin public. Or, cultul presupune totalitatea formelor și actelor religioase prin care intrăm în legătură cu Dumnezeu, exprimându-ne adorarea față de El, râvnind sfințirea noastră și împărtășirea de harul dumnezeiesc. Iar comuniunea euharistică, deci împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului, nu este un act formal, ci se resimte în sufletul creștinului ca valoare ființială și are un sens fundamental în ceea ce privește mântuirea.

Și chiar dacă numărul celor prezenți la slujbe a scăzut simțitor, participând practic cei care frecventează biserica duminică de duminică, recomandările pentru duminică, 22 martie, de a se sluji deja afară, în aer liber, presupuneau slujbe cu grupuri modeste de credincioși, numărați pe degete.

Cu toate acestea avertizările și amenzile nu s-au lăsat așteptate. Mai mulți preoți au fost amendați.

Pentru ca în ultimă instanță, la 27 martie, să fie indicațiile de rigoare, de a ne ruga cu ușile închise, doar slujitorii. Dar, mă adresez celor neavizați, Biserica nu presupune doar slujitorii, ci adunarea de credincioși pentru săvârșirea Euharistiei.

Și toate aceste lucruri se întâmplă în toiul Postului Mare, când bisericile erau asaltate de credincioși. Însă s-au liniștit apele. Biserica s-a conformat!

Mă bucur să văd lumea creștină destul de cuminte, ascultătoare, smerită. Așa îi stă bine. Însă deranjează altceva. Atât de dur și cu atâta ură au început să fie tratați cei ce cred și care nu vor să se lipsească de Sfintele Taine.

Or, după cum intri în market după alimente, exact așa creștinul își hrănește sufletul, gustând din cele sfinte. După cum nu închidem spitalele, căci acolo acum e salvarea, exact așa ne lecuim sufletele prin primirea Sfintelor Taine: spovedanie, maslu, împărtășanie.

Cele mai populare știri au fost tocmai cele în care au fost vizați slujitorii. Multă informație eronată și la acest capitol. Mitropoliile au dezmințit informația, spunând că nu s-au organizat pelerinaje și primul preot vizat nici nu este slujitor canonic.

De la începutul lunii martie au fost anulate toate pelerinajele, lecțiile de catehizare din cadrul școlilor duminicale, conferințele duhovnicești etc.

Cu toate acestea se aruncă în slujitori, fiind pus în prim plan un vrednic slujitor care a fost contaminat cu noul tip de coronavirus. Este tocmai slujitorul care mai bine de un deceniu își duce ascultarea de misionar în mai multe instituții medicale. În toți acești ani se jertfește alinând durerea atâtor suferinzi și chiar muribunzi. Doar el și cei ai casei lui (aici vreau să vă comunic că părintele are 8 copii și toți sunt sănătoși) știu prin câte a trecut. Personal cunosc câteva cazuri când de unii bolnavi și rudelor le era scârbă să se apropie, însă părintele i-a tratat ca pe ai săi, ungându-le rănile trupului și ale sufletului.

Să știți că părintele este bine, urmează ascultător tratamentul, e mulțumit de atitudinea personalului medical și de condițiile în care este tratat, fapt pentru care vrem să le mulțumim celor care luptă pentru salvarea și vindecarea atâtor oameni.

Nădăjduim, cu ajutorul Domnului, că în scurt timp părintele și alți slujitori care sunt astăzi în boli și suferințe vor reveni în fața sfintei mesei și vor înălța rugăciuni pentru întreaga lume, care are nevoie de ajutorul Celui de Sus.

Iar celor care vedeau pericolul cel mai mare în oficierea serviciilor divine le spunem că se pot liniști: lumea nu mai participă la slujbe!

Doar că numărul celor care sunt testați pozitiv, spre regret, nu s-a diminuat, ba mai mult, este în creștere accelerată.

Nu v-ați gândit nici pentru o clipă că nu în Biserică este problema? Că nu preoții, medicii, politicienii, polițiștii… sunt cauza situației în care ne aflăm?

Problema suntem noi, societatea care degenerează, și ar fi bine acum să înțelegem că de aici trebuie să înceapă schimbarea. Acum nu este cazul să ne condamnăm reciproc, ci să ne conjugăm eforturile întru depășirea acestei stări de pandemie.

(va urma)

Preot Octavian Moșin, https://octavianmosin.info/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com