Simple călăuziri despre comportamentul creştinului în Sfânta Biserică

1. Statul în picioare în loc de aşezatul în bănci

Poziţia tradiţională pentru rugăciune în Biserica Ortodoxă a fost şi este de a sta în picioare. În vechile biserici ortodox-creştine, nu au fost şi încă nu sunt bănci (pews) în biserică. Scaunele şi băncile de la perete, pe o parte şi pe alta a bisericii sunt de obicei rezervate pentru cei în vârstă sau infirmi.

În America de Nord, intenţia a fost şi este de a se construi şi amenaja bisericile cu bănci şi dacă le avem acum e bine să ştim când e bine, politicos şi respectuos să stăm jos şi când trebuie să stăm în picioare.

Iniţial şi normal este de preferat să stăm în picioare pe tot parcursul slujbei religioase. Dacă preferaţi să staţi în picioare, ar fi de indicat să găsiţi un loc în biserică, mai în spate sau într-o parte astfel încât să nu blocaţi pe cineva sau să staţi într-un loc necorespunzător.

Când  trebuie să stăm în picioare? Întotdeuna pe parcursul citirii Evangheliei, Intrarea Mică şi Mare, Anafora, la Sfânta Împărtăşanie, oricând preotul binecuvantează şi la terminarea slujbei religioase. În multe parohii, în cărţile despre Sfânta Liturghie apar descrise situaţii când statul în bănci este acceptat.

Ca sfat îndrumator: este bine să urmaţi exemplul oamenilor care stau printre primele bănci ,dacă ei stau jos să staţi şi d-voastră. Când nu ştiţi ce să faceţi este mai bine să staţi în picioare. Nu e considerat nicioadată greşit să staţi în picioare în biserică pe timpul slujbei religioase.

Multe parohii se ghidează după practica îngenunchierii Duminica la slujbă când se cântă Imnul Heruvicul/Sfânt,Sfinţirii/Hirotonisirii şi de asemenea când se spune rugăciunea Tatăl Nostru. De fapt acest lucru nu e correct, deoarece în fiecare Duminică este ca o mică Pascha, în care Învierea Domnului este amintită. Deci, prin urmare,  nu se îngenunchează.

Rugăciunile în genunchi sunt spuse cinci săptămâni după Paste, spuse în Duminicile după ce se citeste Sfânta Liturghie, restaurarea îngenunchierii pentru vecernie (Matins) şi numai la slujbele din timpul săptămânii. Dacă tradiţia Parohiei la care mergeţi să vă rugaţi este de a îngenunchia şi toţi credincioşii îngenunchiază atunci este mai potrivit şi politicos să faceţi la fel, decât să faceţi diferit de ceilalţi şi să ieşiţi în evidenţă. Dacă există situaţii în care unii stau în picioare şi alţii stau jos atunci e mai bine să staţi în picioare.

2. Aprinderea lumânărilor

Aprinderea lumânărilor este o parte importantă în credinţa ortodoxă. Le aprindem când ne rugăm, ca un supliment/ajutor la rugăciunile pe care le facem. Ortodocşii, în mod obişnuit, aprind lumânările când intră în biserică şi atunci e de obicei cel mai potrivit moment să le aprindem, dar există şi situaţii când acestea n-ar trebui aprinse.

Nu e bine să aprindem lumânarea în timpul citirii Apostolului sau în timpul citirii Evangheliei, în timpul Intrării Micii sau Marii, a predicii şi când credincioşii stau în picioare. Dacă se întâmplă să ajungeţi mai târziu la biserică, după ce slujba a început, o foarte bună regulă de respectat, ca sfat îndrumător este următoarea: dacă toţi credincioşii stau în picioare, aşteptaţi până când se aşează toţi şi apoi aprindeţi lumânarea/lumânările (cu excepţia situaţiei în care credincioşii stau jos în timpul predicii, bineânţeles). În afara acestor situaţii este mai mult ca sigur potrivit să aprindeţi lumânările.

3. Venirea târziu la biserică

Cel mai bine ar fi să ajungeţi la biserică înainte de începerea slujbei religioase, dar din motive neştiute a devenit o obişnuinţă sau mai bine zis un obicei nepoliticos pentru mulţi să vină mai târziu la biserică. Dacă ajungeţi la biserică după ce începe slujba, încercaţi să intraţi în biserică în linişte şi fiţi atenţi la ce se întâmplă în jurul d-voastră/în biserică. Dacă Apostolul sau Sfânta Evanghelie se citeşte sau Intrarea Mică şi Marea este în process de desfăşurare, aşteptaţi până se termină de citit toate acestea ca apoi să gasiti un loc în care să vă îndreptaţi sau să vă aşezaţi. Dacă preotul citeşte predica, staţi în spate până el termină. Dacă nu ştişi ce să faceţi întrebaţi/consultaţi-vă cu unul din Epitropi, dacă e bine să vă aşezaţi sau nu. Încercaţi să nu întrerupeţi sau să deranjaţi desfăşurarea normală a slujbei atunci când intraţi în biserică. Cel mai bun lucru pe care puteţi să-l faceti pentru a evita această problemă este să ajungeţi la timp la biserică astfel nu va mai fi nevoie să vă mai întrebaţi dacă e bine sau nu e bine să intraţi în biserică sau unde anume sa vă aşezaţi.  Cei care ajung târziu la biserică nu ar trebui să primească Împărtăşania.

4. Poziţia picior peste picior

În unele tradiţii ortodoxe, poziţia picior peste picior în biserică este interzisă şi considerate lipsă totală de respect. În cultura nord-americană, deşi nu sunt reguli care să interzică acest lucru, noi îl facem ca să ne simţim mai confortabil, mai relaxaţi când stăm jos în biserică. Este bine să stăm jos în biserică? Bineânţeles că nu. Şi nu pentru că este greşit să facem asta vreodată, ci pentru că este prea necorespunzător şi prea confortabil pentru a face asta în biserică. Imaginaţi-vă doar următoarea situaţie: când suntem la casele noastre şi ne aşezăm într-o poziţie relaxantă pe scaun sau fotoliu, ne aşezăm pe spate, punem picior peste picior şi apoi gândurile noastre se îndreaptă spre cu totul altceva decât a ne concentra la ce se întamplă la momentul respectiv. Gândurile noastre ne poartă spre alte direcţii. Reţineţi, vă rugăm, ca aşezatul în bănci în biserică este o concesie, nu un act normativ, o lege de a te ruga/o modalitate corectă de a ne ruga. Cu siguranţă nu ar trebui să fim prea relaxaţi sau prea confortabili şi mintea să ne poarte spre alte gânduri atunci când venim la biserică. De fapt, atunci când staţi jos în biserică ar trebui să fiţi atenţi la ce se spune în biserică şi să vă concentraţi la scopul pentru care aţi venit la biserică şi nu să fiţi prea confortabili. Când staţi jos în biserică ţineţi-vă picioarele pe podea, pregătiţi-vă ca în orice moment să vă ridicaţi în picioare şi fiţi atenţi la slujbă (asta înseamnă să participăm la slujbă cu tot sufletul şi trupul). Puteţi să puneţi mâinile una peste alta sau să ţineţi degetele încrucişate şi e mai bine decât să staţi picior peste picior.

5. Intrarea şi ieşirea din biserică

Să-i scoateţi pe cei mici din biserică este o altă situaţie care trebuie luată în considerare. Dacă un copil este gălăgios, scoateţi-l discret şi în linişte afară din biserică, atât cât e nevoie ca să-l liniştiţi şi întoarceţi-vă la slujbă şi apoi ghidaţi-vă după reguli  pentru cei care vin târziu la biserică şi anume: nu intraţi din nou atunci când se citeşte din Cartea Sfântă, când se predică sau la începutul Intrării Micii şi Marii.

6. Plecarea de la biserică înaintea binecuvântării finale

Plecarea de la biserică înaintea binecuvântării finale pe lângă faptul că e nepoliticos, ne lipseşte de binecuvântarea propriu-zisă. Slujba religioasă are un început (Binecuvântată este împărăţia..) şi un sfârşit (În pace să ieşim..). Plecarea imediat după Împărtăşanie este ca şi cum am trata biserica – Casa Domnului – ca un restaurant fast-food unde venim şi plecăm când vrem. Trăim într-o lume în rapidă mişcare în care se pare că ne grăbim din loc în loc, dar, în prezenţa lui Dumnezeu trebuie să încercăm să ne împotrivim acestei grabe de a trece repede de la un lucru la altul din agenda noastră zilnică. Ne lipsim de binecuvantarea Domnului pentru că nu am avut tăria de a participa de la început până la sfârşit la evlavia dumnezeiască. Mâncaţi şi vă grăbiţi dacă vreţi atunci când mergeţi la McDonald?s dar rămâneţi la biserică şi mulţumiţi-I Domnului pentru darurile sfinte/preţioase pe care ni le oferă.

7. Ştergeţi rujul de pe buze când veniţi la biserică

V-aţi uitat vreodată la o icoană în lumină ca să observaţi acele urme de ruj/pete de ruj pe suprafaţa icoanei? E absolut dezgustător, nu-i aşa?! De fapt e chiar greţos. Rujul pare să arate frumos pe buze, dar arată oribil pe icoane, cruci, linguriţa de Împărtăşanie şi pe mâna preotului sau episcopului. Icoanele au fost pătate datorită rujului şi chiar dacă crucile pot fi de multe ori curăţate dupa ce fiecare dintre noi le venerează, nu e politicos faţă de ceilalţi să lăsăm urmele noastre pe ele.

Care este soluţia? Dacă insistaţi să vă rujaţi când veniţi la biserică, ştergeţi-vă rujul de pe buze înainte de a venera o icoană, a primi Sfânta Împărtăşanie, a săruta crucea sau mâna preotului sau episcopului. Mai bine vă rujaţi după ce plecaţi de la biserică. La urma urmei Dumnezeu nu e impresionat de cât de atractivă apareţi în exterior – prin vestimentaţie sau cu machiaj – ci de cât de atractivă sunteţi în suflet – podoabele noastre interioare – de caracter bun şi credinţă/pietate/smerenie.

8. Venerarea şi sărutarea icoanelor

Când intraţi în biserică, tradiţional este să ne închinăm, să venerăm şi să sărutăm icoanele. De obicei icoanele sunt aşezate la intrarea în biserică şi multe biserici au icoane care sunt plasate în fată/la intrarea în biserică. Atunci când sărutăm o icoană fiţi atenţi ce sărutati. Nu e corect să sărutaţi pe faţă persoana pictată pe icoană. Nu sărutaţi Domnul Isus Hristos sau Maica Domnului pe buze, nu-I aşa?! Fiţi atenţi la ce faceţi. Când vă apropiaţi de o icoană ca s-o sărutaţi, sărutaţi Evanghelia, apoi îndreptaţi-vă privirea în josul icoanei sau la crucea din mâna persoanei de pe icoană sau sărutaţi mâna sau piciorul persoanei pictate pe icoană. Atunci când sărutaţi o icoană, arătaţi tot respectul persoanei de pe acea icoană acelaşi respect pe care l-aţi arăta unei personae pe care o veneraţi. Şi nu uitaţi să vă ştergeţi rujul de pe buze înainte de a săruta o icoană.

9. Vorbirea în biserică sau în timpul slujbei

Nu-i aşa că-i minunat să veniţi la biserică să vă întâlniţi cu prietenii şi familia? Dar aşteptaţi, vă rugăm pentru ora potrivită să faceţi aceste gesturi/să-i salutaţi când sunteţi la o cafea, nu când sunteţi în biserică. Nu este politicos şi respectuos să faceţi asta/să vorbiţi sau să aveţi conversaţii în biserică în timpul slujbei. Pe lângă faptul că e lipsă de respect faţă de Dumnezeu, în acelaşi timp e lipsă de respect şi pentru ceilalţi credincioşi care se roagă în biserică. Comunicaţi cu Dumnezeu când sunteţi în biserică prin rugăciuni, cântece religioase, mulţumiri şi cu prietenii conversaţi după slujbă pe hol sau după ce ieşiti din biserică.

10. Îmbrăcămintea, vestimentaţia de duminică

Vă amintiţi timpurile când oamenii îşi puneau hainele de duminică? ca să meargă la biserică? De fapt, hainele de sărbătoare erau catalogate ca şi hainele de duminică. În unele regiuni ale ţării acest obicei a dispărut în timpurile noastre. Chiar mai mult decât atât îmbrăcămintea pentru biserică a devenit total necorespunzătoare/prea confortabilă. În unele momente din viaţa noastră ar trebui să arătăm ce-i mai bun din noi lui Dumnezeu, să-i arătăm tot respectul nostru. Şi acest lucru s-ar traduce şi pentru vestimentaţia noastră. Ar trebui să-i arătăm respect lui Dumnezeu prin cea mai decentă îmbrăcăminte de-a noastră şi nu prin îmbrăcămintea de zi cu zi. Ar trebui să ne îmbrăcăm modest, într-un mod corespunzător care să atragă atenţia asupra noastră. Îmbrăcămintea noastră ar trebui întotdeauna să fie de bun creştin – în special la biserică.

Pantalonii scurţi nu sunt acceptaţi la biserică, valabil atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi şi copii peste 12 ani. Fustele purtate de femei ar trebui să fie peste genunchi, nu sunt acceptate tricourile sau bluzele fără mâneci, bluzele care se leagă după gât sau topurile care dezvăluie părţi intime ale corpului. Bărbaţii ar trebui să poarte pantaloni lungi, gen constum, nu îmbrăcăminte sport sau ca de plajă, sau orice alt articol de îmbrăcăminte necorespunzător.

Nu sunt premise tricourile cu imprimeuri – cu logo-uri, motto-uri sau poze imprimate. Bluzele şi cămăşile ar trebui să fie modest butonate. Bărbaţi, vă rugăm să nu purtaţi pălării sportive, şepci, căşti sau alte articole de vestimentaţie nepotrivite. Femeile pot să-şi acopere capul.

Copiii: Doar copiilor mici, sub 10 ani, le este permis să poarte pantaloni scurţi la biserică şi bineânţeles să fie decenţi pantalonii. Pantalonii scurţi, sport sau din material spandex nu sunt deloc corespunzători pentru biserică (valabil şi pentru copii şi pentru adulţi). Sandalele şi pantofii, toată încălţămintea mai exact trebuie să fie curată şi închise toate baretele pe picior. Nimeni nu ar trebui să poarte tricouri sau bluze cu imprimeuri pe ele, de nici un fel (ca un exemplu total nepotrivit: ?This body is for you!? – care bineânţeles că e nepermis la biserică).

Femeile: Rochiile trebuie să fie decente şi modeste. Nu sunt permise topurile mulate, rochiile cu bretele sau fustele scurte (mini) sau rochiile mulate pe corp. Rochiile ar trebui să fie decente, nu cu spatele gol sau decolteurile prea mari. Dacă femeile poartă pantaloni la biserică, ar trebui să fie numai pantaloni de costum decent, modest, nu blugi sau leggings sau pantaloni sport. Nu sunt acceptaţi pantalonii scurţi de nici un fel la biserică.

Bărbaţii: Bărbaţii, de asemenea, trebuie să se îmbrace modest la biserică. Chair dacă paltoanele sau cravatele nu sunt obligatorii, cămăşile trebuie să aibă gulere şi să fie încheiate pană la gât. E permis doar un nasture de sus de la guler neânchis, nu mai multe, ca de ex. 2 sau 3 nasturi deschişi. Pantalonii ar trebui să fie călcaţi şi curaţi, în bune condiţii. Blugii, de orice fel, model sau culoare sunt de obicei necorespunzători pentru biserică, în special cei cu găuri, rupţi, tăiaţi sau cu imprimeuri. Şi bineânţeles, pantalonii scurţi nu sunt permişi nici la bărbaţi ca vestimentaţie de biserică. Dacă mergeţi undeva după terminarea slujbei în care e necesar să vă îmbrăcaţi cât mai sport sau confortabil, luaţi cu voi schimburile de haine sport şi schimbaţi-vă după ce ieşiţi din biserică. Ţineţi minte, folosiţi-vă de judecata şi de respectul de sine, cât şi de bunul gust atunci când vă îmbrăcaţi pentru biserică. La urma urmei, nu mergeţi la biserică să fiţi văzuţi de ceilalţi veniţi la biserică, ci veniţi la biserică să vă întâlniţi cu Domnul şi să vă rugaţi lui Dumnezeu/să-l întâmpinaţi pe Dumnezeu.

11. Când să facem cruce sau când să nu facem cruce

Oricine a observat pe credincioşii din biserică, la slujba de duminică dimineaţa, a sesizat că unii credincioşi fac semnul crucii în momente diferite şi câteodată în moduri diferite.Până la un punct să faceţi semnul crucii este ceva personal şi în concordanţă cu propria credinţă şi nu e o regulă impusă de nimeni. Dar există situaţii când este absolut necesar să faceţi semnul crucii şi alte situaţii când nu e bine să faceţi semnul crucii.

Acestea sunt situaţiile respective:

Când să facem cruce: când auziţi una din următoarele fraze: În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. La începutul sau la sfârşitul rugăciunii pe care o ziceţi sau a citirii liturghiei, la intrarea sau ieşirea din biserică, la trecerea prin faţa Sfântului Altar; înainte de a săruta o icoană, Sfânta Cruce sau Evanghelia.

Când să nu facem semnul crucii: când vă împărtăşiţi şi vă aflaţi în faţa Sfântului Potir cu Sfânta Împărtăşanie sau după ce luaţi Împărtăşania (aţi putea lovi sau atinge din greşeală Sfântul Potir cu mâna dumneavoastră), când preotul sau episcopul spune: Pace tuturor!? Aplecaţi-vă puţin pentru a primi binecuvântarea, când primiţi binecuvântarea de la preot sau episcop (sărutarea mâinii drepte a preotului/episcopului este permis dar nu şi să faceţi semnul crucii).

12. Atingerea poalei veşmintelor preoţeşti

Multora le place sau vor să atingă veşmântul sfânt al preotului în timpul slujbei atunci când el trece prin biserică, printre enoriaşi la Intrarea Mare, în timpul Sfintei Liturghii. Acest lucru este acceptat, pios sau considerat obicei creştinesc prin care împreunaţi rugăciunile d-voastră cu rugăciunea Intrării cu Sfintele Daruri. În acelaşi timp, trebuie să fiţi precauţi să nu trageţi prea tare de veşmânt şi să vă împiedicaţi făcând acest lucru sau mai rău să-i împingeţi pe ceilalţi din calea d-voastră ca să puteţi atinge veşmântul sfânt. Şi fiţi siguri să-i îndrumaţi pe copiii d-voastră să facă gestul corespunzător de a atinge veşmintele sfinte la fel cum aţi face d-voastră.

13. Snacks-urile pentru copii

Puteţi cu uşurinţă să observaţi unde au stat copiii în biserică. Cele mai bune indicatoare sunt fărimiturile de biscuiti, Cheerios sau alte fursecuri. Părinţii întotdeauna aduc cu ei tot felul de biscuiţi/fursecuri şi câte un suc de fructe pentru copiii lor atunci când vin la biserică. Pentru copiii mici (1-2 ani) e în regulă sa faceţi acest lucru. Dar atunci când sunt mai mari (ca de ex. 3-4 ani) ar trebui să fie capabili să se abţină de la a mânca aceste fursecuri/biscuiţi sau a bea în timpul slujbei şi atunci când împlinesc vârsta de 7 ani – vârsta primei lor spovedanii – ar trebui să postească ca să poată primi Împărtăşania duminica la slujba sau măcar să aibă intenţia de a posti pentru Împărtăşanie prin reducerea micului dejun şi a mânca mâncăruri de post şi nu de genul fast-food-urilor. Preotul paroh poate să vă îndrume în această direcţie/situaţie.

Pentru copiii care mănâncă snacks-uri măcar încercati să-i sfătuiâţi să nu facă acest lucru când aşteaptă la rând Împărtăşania şi acest lucru e valabil şi atunci când primesc Anafora. Trebuie să vină la Împărtăşanie pe stomacul gol sau să nu mănânce înainte de a primi Împărtăşania când aşteaptă la rând. Şi ca o ultimă observaţie: încercaţi să nu fărâmiţaţi fursecurile prea mult sau măcar să nu lăsaţi fărâmituri în urma d-voastră prin biserică. Podeua n-ar trebui să fie acoperită cu resturi de fursecuri de tot felul. Mestecarea gumei în timpul slujbei sau oriunde în biserică este absolut interzisă pentru toată lumea care vine la biserică.

14. Ce ar trebui să faceţi cu anafora

După ce primim Împărtăşania şi dupş ce se termină slujba este obişnuit în tradiţia ortodox-creştină să mâncăm o bucată de anaforă care a rămas după ce s-a distribuit credincioşilor pentru Împărtăşanie. Chiar dacă anafora nu este împărtăşanie, este însă pâine binecuvântată şi de asemenea ar fi bine să fie mâncată de credincioşi cu grijă în aşa fel încât să nu se lase fărâmituri în urmă sau să se facă mizerie după ce este consumată. După ce luaţi Împărtăşania sau după ce sărutaţi crucea la sfârşitul slujbei, luaţi o buacată de Anaforă (nu e necesar să luati 4 sau 5 bucăţi) şi când vă întoarceţi la locurile voastre sau vă îndreptati spre un loc în care vă puteţi aseza pentru câteva momente mâncaţi Anafora în aşa fel încât să nu lăsaţi fărâmituri în urma d-voastră. Dacă vreţi să daţi o bucată de Anaforă şi altei persoane, puteţi lua încă o bucată de Anaforă – nu rupeţi bucata d-voastră de Anaforă în două ca să nu  faceţi fărâmituri. Şi bineânţeles fiţi atenţi ca şi copiii d-voastră să ia Anafora atât cât este necesar şi să nu lase fărâmituri în urma lor.

15. Când uşile de la altar sunt deschise

Când uşile de la altar sunt deschise, credincioşii ar trebui să stea în picioare, cu faţa spre altar, mâinile pe lângă corp sau puneţi-le una peste alta la nivelul mijlocului/taliei. Nu staţi în picioare şi ţineţi mâinile în buzunar, la spate sau încrucişate la piept. Dacă simţiţi nevoia să staţi jos din anumite motive personale nu staţi picior peste picior. Când Sfântul Potir este adus din Sfântul Altar pentru Împărtăşanie ar trebui să rămâneţi în picioare. Sfânta Împărtăşanie este doar pentru cei care sunt pregatiţi pentru asta.

16. Nu intraţi şi nu ieşiţi pe uşile din mijlocul altarului

Vă rugăm nu trântiţi uşile la plecarea din biserică. Dacă sunteţi nevoiţi să plecaţi din timpul slujbei dintr-un anumit motiv vă rugăm să plecaţi în linişte. Închideţi celularele/telefoanele mobile înainte de a intra în biserică. Dacă nu vă simţiţi bine sau aveţi vreo problemă sau vreo întrebare/nelămurire, cei care sunt la lumânări (Epitropii) în holul bisericii vă pot îndruma ce să faceţi şi vă vor ajuta cu mare drag.

 17. Primirea Împărtăşaniei

Primirea Împărtăşaniei este permisă numai pentru acei credincioşi care sunt botezaţi în religia ortodox-creştină şi care s-au pregătit pentru acest obicei sfânt prin postire, rugăciuni, participarea la slujbe şi prin spovedanie.

18. Vă rugăm închideţi telefoanele mobile sau setaţi celularele pe opţiunea „Vibraţii” când intraţi în biserică.

19. Fumatul este interzis oriunde în biserică şi în afara bisericii, în special pe treptele bisericii sau în curtea bisericii.

Societatea nord-americană la începutul acestui secol al 21-lea este foarte non-conformistă (liberală) în ceea ce priveşte concepţia despre viaţă. Nu lăsaţi această atitudine predominantă să vă influenţeze în credinţa d-voastră creştin-ortodoxă. Desigur sunt multe alte aspecte care ar putea fi detaliate în această prezentare.

Majoritatea din cele expuse despre etica bisericească sunt bazate pe bunul simţ al credincioşilor şi pe respectul faţă de Dumnezeu şi faţă de alţii. Să ţineţi minte întotdeauna, că sunteţi la biserică pentru al venera pe Dumnezeu şi Sfânta Treime. Preotul spune: Cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă şi iubire apropiaţi-vă! Lăsaţi ca aceste cuvinte sfinte să vă calauzească în credinţa d-voastră.

Dacă urmaţi aceste simple călăuziri mai mult ca sigur că aveţi destulă etică bisericească sau tot ce vă trebuie pentru un bun compartament în biserică.

Sursa: biserica.org