Duminica a V-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni

“De unde sunt oamenii nebuni in această lume, de unde vine nebunia in această lume? De la diavol. Cine vindecă de această straşnică nebunie? Numai Domnul Care a devenit om, Domnul Iisus Hristos. Iată Buna-Vestire de astăzi, iată Evanghelia de astăzi. (Sfântul Iustin Popovici)

În Duminica a V-a după Cincizecime, numeroși credincioși s-au rugat alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie. Pericopa evanghelică din această zi (Matei 8, 28-34; 9, 1) ne prezintă vindecarea minunată săvârșită de Mântuitorul Hristos în ținutul Gadarenilor. Este un text cutremurător. Nu atât minunea în sine impresionează, cât starea celor doi oameni care L-au întâmpinat pe Iisus. Erau într-atât de chinuiți și înrobiți de puterea celui rău, încât „nimeni nu putea să treacă pe drumul acela” (Matei 8, 28).

Evanghelia acestei Duminici ne descoperă, pe de o parte, iubirea nemărginită a lui Hristos față de omul aflat în suferință, iar pe de altă parte existența răului și a lucrării demonice, o realitate pe care lumea de astăzi încearcă adesea să o ignore.Cei doi demonizați din ținutul Gadarenilor sunt o mărturie vie a faptului că răul nu este doar o noțiune abstractă sau un simbol, ci o putere care caută să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu și să-i distrugă viața.

Sfânta Scriptură vorbește despre această lucrare a celui rău sub diferite forme: răul fizic, răul moral și lucrarea duhurilor necurate. Încă de la căderea protopărinților (Facere 3), diavolul caută să-l despartă pe om de Dumnezeu, împiedicându-l să împlinească binele și voia Sa. El îl ispitește pe om să săvârșească răul (I Corinteni 7, 5), încearcă să zădărnicească răspândirea în lume a Cuvântului Evangheliei lui Hristos, amăgește lumea (Apocalipsa 12, 9) și provoacă multă suferință celor pe care îi stăpânește (Matei 15, 22; Marcu 1, 26).

Părintele Nicolae Steinhardt ne avertizează cât de primejdioasă este orice concesie făcută păcatului: „Dacă îngăduim unui singur păcat să pună stăpânire pe sufletul și pe trupul nostru, altfel spus unui singur demon să pătrundă înăuntrul ființei noastre, suntem pierduți. Acel unic se va înmulți, va prolifera (cum se spune în termeni medicali); mulțime mare de draci va veni asupra-ne buluc, grămadă, potop. Păcatele și dracii se înmulțesc întocmai ca microbii patogeni care pătrund în corpul nostru și ne îmbolnăvesc, sălășluindu-se într-un teren prielnic.”

Diavolul nu se poate lupta cu Dumnezeu, însă caută să îl atragă pe om și să-i facă rău. Iar omul este făptura pe care Dumnezeu o iubește cel mai mult, fiind creat după chipul și asemănarea Sa. De aceea, cel rău caută să lovească tocmai în om. Totuși, însăși prezența lui Dumnezeu este un chin pentru diavoli. Dacă Dumnezeu este prezent în sufletul și în viața noastră, puterea celui rău slăbește, iar omul dobândește pace, libertate și puterea de a birui ispita.

Același adevăr îl subliniază și Sfântul Iosif Isihastul, care scria ucenicilor săi: „Ceea ce nu-I dăm lui Dumnezeu spre a fi întrebuințat de El, este întrebuințat de diavol. De aceea Domnul ne-a dat porunca să-L iubim din tot sufletul și din toată inima, pentru ca cel rău să nu găsească nici loc, nici odihnă pentru a locui în noi.”

La rândul său, Sfântul Nicolae Velimirovici arată cât de mare este puterea demonilor atunci când Dumnezeu îngăduie aceasta spre înțelepțirea oamenilor, dar și cât de nemărginită este purtarea Sa de grijă față de lume: „Și cât de cumplită este puterea demonilor când Dumnezeu nu o ține în frâu. Demonii sălășluitori în numai doi oameni au năruit și au înecat în câteva clipe două mii de porci. Dar până a venit Hristos Dumnezeu i-a oprit — ca să se arate puterea și stăpânirea Lui; apoi le-a dat drumul, ca să arate puterea demonilor. Dacă Dumnezeu ar fi îngăduit, demonii ar fi făcut în câteva clipe cu toți oamenii de pe pământ ceea ce au făcut cu porcii. Dar Dumnezeu iubește neamul omenesc. Dragostea Lui fără margini ne ține în viață și ne păzește de cruzii și cumpliții noștri dușmani.”

Astfel, Evanghelia acestei Duminici nu ne vorbește doar despre existența răului, ci mai ales despre puterea mântuitoare și eliberatoare a lui Hristos. Niciun om nu este atât de căzut încât să nu poată fi ridicat de Dumnezeu și nicio putere a întunericului nu poate birui acolo unde omul Îl primește pe Hristos în inima sa și rămâne statornic în rugăciune, pocăință și împărtășirea cu Sfintele Taine.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/