Header image

Lecția învățată după funeraliile academicianului Nicolae Dabija

17:42, marți, 16 martie, 2021 | Cuvinte-cheie: , ,

Mi-am zis că în perioada Postului Mare să nu scriu nimica pe Internet. Dar nu pot să tac atunci când văd că se face nedreptate și sminteală în sânul bisericii, iar pe deasupra la toate se mai face și un spectacol de prost gust pe seama unor oameni, care au lăsat o urmă însemnată în istoria chinuită a acestui petic de pământ.

După decesul academicianului Nicolae Dabija, Dumnezeu să-l ierte, am înțeles un lucru: Trebuie să facem din timp testamentul. Nu, nu mă refer la averile lumești. Mă refer la biserica și părintele care să citească prohodul.

Altfel, degeaba ești enoriaș al unei biserici ani la rând, că te ia Ciuntu la prohodit… Unii, cum spunea părintele Mina Dobzeu de la Huși, ”l-au confundat pe Dumnezeu cu Eminescu”, și mai fac din asta și show… Nimica sfânt… Explic de ce.

Ca să înțeleagă cititorul, voi spune că Nicolae Dabija a fost ani la rând enoriaș al Bisericii Întâmpinarea Domnului de la USM, unde adesea ne întâlneam la Sfintele Slujbe. Stătea mereu sobru, duminică de duminică. Nu venea acolo ca să fie văzut de alții.

Știu că trăia fiecare cuvânt din Liturghie. M-a întristat mult vestea decesului său. Dar așa este viața și cum spunea Dabija: ”Să ne rugăm! Fie Doamne Voia Ta!”.

De asemenea, am rămas uimit să văd că slujba de înmormântare se desfășoară la biserica ”Teodora de la Sihla”, iar părintele Ioan Ciuntu (conducătorul propriului său cult, care parazitează pe seama imaginii Mitropoliei Basarabiei și smintește mii de suflete) ținea un discurs plin de patos.

Nici nu-mi închipui ce ar fi spus robul lui Dumnezeu Nicolae de faptul că nu e petrecut de bunul său prieten de suflet Octavian Moșin. M-a tulburat acest gând.

Desigur că preoții și frații creștini de la parohia USM nu au putut ca să nu-și ia rămas bun de la fratele lor și au mers să facă slujba parastasului.

Unii ar spune: ce mai contează asta… Dar eu cred că totul este foarte important și botezul, și apartenența la o familie (mică) și familia mare (a parohiei) în care ai primit Sfânta Euharistie ani la rând, contează duhovnicul la care te-ai mărturisit, căruia i-ai împărtășit greutățile inimii, că nimeni nu e fără de păcat, iar ”cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra…”, contează și felul în care plecăm din această lume vremelnică.

Având în vedere că în ziua de astăzi veacul e scurt am zis că trebuie să lăsăm cu limbă de moarte și un testament duhovnicesc, e puțin probabil că nici acesta să nu fie respectat de cei rămași.

Sub ascultarea nimănui

Multă lume este dusă în eroare atunci când aleg să-și înmormânteze răposatul la Biserica Sf. Teodora de la Sihla din centrul Chișinăului și asta pentru că aceasta nu ține nici de Mitropolia Moldovei, nici de cea a Basarabiei, sub ascultarea nimănui. Părintele Ioan Ciuntu a înregistrat la Ministerul Justiției mitropolia sa – Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei de Răsărit. Buba e veche și ca orice bubă veche, vine vremea că e nevoie să se pună mâna pe bisturiu.

Eu văd o singură soluție: cele două Mitropolii să iasă cu o poziție comună și să pună capăt acestui dezmăț, care duce la rătăcirea a mii de suflete. Și să nu uităm că Biserica este a lui Iisus Hristos și că ne așteaptă să venim la El ca să nu pierim, ci să fim vii.

P.S. Dacă tot e perioada postului, atunci să începem să ne curățim fraților… pentru că orice boală, dacă se învechește are consecințe mult mai grave.

Cezar Salahor

Contact Form Powered By : XYZScripts.com