„Iisuse, Fiule al lui ­David, miluiește-ne!” Duminica a XXXV-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

Rogu-mă Ţie, Doamne, pentru mine, cel născut întru neputinţă: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi oamenii, născuţi întru neputinţă: Doamne, miluieşte-ne! (Sf. Nicolae Velimirovici)

În Duminica a XXXV-a după Cincizecime, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni.

Evanghelia acestei Duminici ne prezintă minunea vindecării orbului din Ierihon, o minune a lui Dumnezeu izvorâtă din milostivirea Lui nemărginită faţă de omul suferind. Orbul, care cerșea la marginea drumului, aude că o mulţime de oameni trece pe alături și întreabă: „Ce se întâmplă?“ (Luca 18, 36). Îndată ce află Cine trece pe cale, începe să strige: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!“ (Luca 18, 38).

Ce pildă minunată de străduință în credință și rugăciune ne oferă orbul din Ierihon! Certat fiind de mulțime, nu înceta să ceară, simțind că doar Hristos poate să-i dăruiască vindecarea mult dorită.

PS Macarie al Europei de Nord ne spune că, pentru vremurile noastre, soluția cea mai potrivită este cea a orbului din Ierihon: „Doamne, miluiește-mă! Doamne, ajută-mă!”. Orice altă soluție este o falsă soluție. Strigă către Domnul și te va auzi! Roagă-L și te va milui! Cere-I și te va tămădui! Nu băga în seamă această gălăgie infernală din jurul tău. Nu băga în seamă, așa cum nu a băgat în seamă nici orbul din Ierihon mulțimile care îl certau și îi cereau să tacă. Ridică-ți ochii către cer, ridică-ți inima către cer și nu-i lua în seamă pe cei care vor să te deturneze de la Iisus, ci strigă: „Doamne, miluiește-mă! Doamne voiesc să Te văd în lumina slavei Împărăției Tale”.

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!” Este o rugăciune simplă, dar care ne oferă curățire a inimii, izbăvire de păcate, tămăduire a sufletului și a trupului, dobândire a darurilor Sfântului Duh. O rugăciune aducătoare de tot binele, căci poartă în sine puterea Preasfântului Nume al Mântuitorului Iisus Hristos. În această ordine de idei, Sfântul Sofronie Saharov menționează: „Dintre toate apropierile de Dumnezeu rugăciunea este cea mai bună şi nu în ultimă instanţă este singurul mijloc autentic în acest scop. Rugăciunea poate împlini toate lucrurile. Chiar dacă suntem lipsiţi de daruri naturale, oricare dintre noi poate să obţină şi obţine prin rugăciune daruri suprafireşti. Dacă ne rugăm din inimă, cu toată atenţia, ziua va fi imprimată de rugăciunea noastră şi tot ceea ce se întâmplă va îmbrăca un caracter diferit. Binecuvântarea pe care am cerut-o de la Preaînaltul Dumnezeu va face să se nască o pace în sufletul nostru, ce va avea un efect minunat asupra felului în care vedem şi înţelegem lumea.”

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.