Între Prut și Nistru

Între Prut și Nistru, se găsește-o țară.
Cu popor creștin dar cu viaț-amară.
Era mult mai mare țara mea odată,
Cu cetăți și munți, mîndră și bogată.

Au venit străinii și ne-au scos din casă,
Ne-au dus în siberii și-au dat foc la masă.
Sau făcut stăpîni și au pus hotare.
Și-am ajuns orfani, fără alinare.

Ne-au închis biserici, limba ne-au schimbat.
Și în sărbători, ne-au pus și-am lucrat.
Ne-au furat colindul, Paște na-m avut.
Noi n-am spus o slovă, findcă ne-am temut.

Și-au făcut partide care ne-au mințit,
Din sudoarea noastră s-au îmbogățit.
Și ne mint și astăzi, cu acelaș spor,
Spun că țara noastră are viitor.

Însă de prin sate, de la mic la mare.
Au plecat cu lacrimi toți peste hotare.
Au rămas bătrînii triști și-ndurerați,
-Ne furați și astăzi! nu vă săturați.

-Fie-ți Domne milă, de acest popor!
Nu-l lăsa să piară fară viitor.
Țara e frumoasă, bine-ar fi să fie.
Toți tîlharii ăștea strînși la pușcărie.

Între Prut și Nistru, se găsește-o țară.
Vrem să fie Domne, ca o piatră rară.
Fără sărăcie, cum a fost odată.
Cu cetăți și munți, mîndră și bogată.

20.10.2016
Prot. Iurie Hemei