La slujba Învierii nu mi-am putut stăpâni lacrimile

Preoteasa Velvet este de peste patruzeci de ani soţia şi prietena părintelui Justin Makfiters, parohul Bisericii Înălţării Domnului din Arhiepiscopia Ortodoxă a Antiohiei, or. Norman, Oklahoma, Statele Unite ale Americii.  Vă propunem însemnările preotesei despre ce înseamnă să fii ortodox în America.

***
Când m-am căsătorit cu părintele Justin, el era pastor în una din bisericile protestante. Cu toate acestea, el mereu şi-a dorit să fie creştin-ortodox, chiar şi în timp ce studia la seminarul protestant.  Mult timp nu era luat în serios în această dorinţă a sa: ce ortodox poţi fi cu aşa un nume (Makfiters – nume  scoţian)? Aproximativ 20 de ani, noi am aparţinut Bisericii Episcopale. Dar părintele era obosit de faptul că  mereu existau schimbări în regulile de slujire.

La un moment dat părintele s-a adresat enoriaşilor bisericii din Dallas unde slujea :
„Voi deveni ortodox, chiar dacă va trebui să rămân doar pe banca de la intrarea în biserică şi să mă dezic de a mai fi preot.”

Aproximativ un an și jumătate am trăit în obscuritate. A fost un moment foarte dificil,  probabil că am fost verificaţi : Înţelegeam oare propria alegere? În același timp, părintele îşi continua studiile. În final, am primit un telefon de la Denver și părintelui I s-a spus că el va deveni în cele din urmă preot ortodox. Hirotonia a avut loc la Denver, și enoriaşii părintelui acelei mici biserici din Dallas, de asemenea s-au convertit la Ortodoxie.

Iniţial credinţa noastră mă “apăsa” foarte mult … Pentru mine multe erau străine, pentru că și gândirea mea era una diferită. La început, totul părea fără rost. Îmi aduc aminte cum mă speriau într-un fel icoanele, pentru că eu sunt pictor și am o percepţie vizuală foarte dezvoltată. Icoanele mă distrăgeau iniţial, le percepeam doar ca artă, până când mi-am dat seama ce înseamnă: sunt nişte ferestre către Cer, „instrumente” pentru rugăciune.  Deci mi-a luat un timp înainte de a le pune toate la locul lor.

Ortodoxia  are o tradiţie atât de bogată, că înveţi ceva nou in fiecare zi, chiar dacă sunt ortodoxă deja de 25 ani. De fiecare dată, se pare că se aprinde o lumină şi înţelegi că absolut toate au un sens! Dar la primul meu Paşte orthodox am plâns toată slujba, era prea dificil – o slujbă pascală nocturnă,  precedată de un post strict … Mă gândeam că eu nu voi putea aşa, că e prea greu. Dar te obișnuiești cu acest fel de viaţă, și ea devine o parte din tine …

Am ADD (tulburare de atenţie) și dislexie, aşa că nu pot asimila ceea ce citesc.  Dar părintele Justin citeşte foarte mult! Şi astfel pot învăţa de la el.
Cred că, pentru aceasta Dumnezeu l-a trimis în viaţa mea: pentru a ajuta cu adevărat sufletul meu. Eu nu sunt în stare de multe ori să-mi amintesc ce am citit, am fost mult timp limitată în ceea ce priveşte dezvoltarea spirituală din cauza dislexiei, dar aceasta nu mai este o problemă datorită soţului meu.

Am fost crescută într-o biserică protestantă. În mediul meu nu era obişnuit să gândeşti vast, mulţi aveau obiceiul de a se judeca reciproc. Dar în bisericile ortodoxe, unde am fost, oamenii au o atârnare diferită unii faţă de alţii, mai umană aş crede. Şi mereu continui să te dezvolţi spiritual, un pas înapoi, un pas înainte, doi paşi înainte, un pas înapoi.

Este o relaţie cu Dumnezeu bazată pe iertare și iubire. Încetezi mereu să te hărţuieşti că nu întotdeauna  eşti suficient de bun. Aceasta m-a schimbat foarte mult, pentru că în cele din urmă pot fi ceea care sunt, fără să încerc să mă conformez la ceva tot timpul …În oameni există şi bine şi rău, ceva te poate răni, ceva nu, dar oamenii sunt oameni, spre deosebire de credinţa, care nu se schimbă niciodată. Mereu m-a liniştit faptul că deşi lumea se schimbă, credinţa rămâne aceeași, cum a fost dată părinţilor Bisericii.

***

Cred că nouă, americanilor ne este foarte greu să ne schimbăm modul de gândire, pentru că americanii – sunt rebelii care au venit aici pentru a lupta pentru ţara sa. În ei persistă grija constantă despre propriu eu, mulţi americani sunt egoişti și se îngrijesc doar de propria prosperitate. Este foarte greu să te schimbi , căci eşti prins în această mentalitate.  Noi permanent ne împovarăm unul pe altul cu nevoile noastre, pentru noi toate sunt  „dumnezeu” – în afară de adevăratul Dumnezeu. Suntem atât de materialişti, atât de preocupaţi de lucru, de câştigarea banilor, că nu mai ţinem minte că nu banii ne aduc fericirea.

Mulţi americani au ajuns la Ortodoxie prin căutări intelectuale. Ei nu sunt mulţumiţi de ceea ce au – casa lor, biserica lor, cum au fost crescuţi şi educaţi. Astfel ei citesc literatură duhovnicească, până nu sesizează că aceasta este credinţa care ni s-a dat de către părinţii noştri, apostolii. Deci, una dintre căi este cea intelectuală. Dar există de asemenea şi oameni ca mine, cu un simţ intuitiv care îi aduce la Ortodoxie, care nu poate fi asemănată cu nimic altceva, fiind adevărata credinţă.

Traducere şi adaptare

Natalia Lozan sursa www.foma.ru