Lustragiul şi criza financiară

A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care îşi câştiga existenţa  lustruind pantofii domnilor care intrau şi ieşeau dintr-o clădire impozantă din centru. Niciodată nu ştiuse exact ce clădire era aceea în faţa căreia lucra de ani de zile, poate era o bancă, poate era o bursă, poate vreun minister important – însă domnii bine îmbrăcaţi care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-şi lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate şi era vesel şi optimist, într-un cuvânt era mulţumit cu munca lui, iar clienţii lui la fel, aşteptându-şi răbdători rândul  la lustruit.

Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, deosebit de ceilalţi, care l-a întrebat prietenos:
– Ce faci aici? Ce-i cu tine aşa de vesel? Nu ţi-a spus nimeni de criza financiară?

Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcaţi care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toţi la curent cu criza!

– Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să-ţi spună, însă criza financiară e pe drum şi ne va afecta absolut pe toţi, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu, un biet lustragiu! Aşa că dacă ai un dram de minte, îţi iei măsuri din timp, ca să nu fi luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, ştiu ce vorbesc!

După plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevăr nici unul dintre clienţii lui nu îl considerase demn să îl pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele…

Aşa că lustragiul a început să ia măsuri, încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puţină cremă de pantofi şi mai de proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puţin timp fiecărui client. A început să socializeze mai puţin cu aceştia, criza e criză, nu mai e timp de vorbă!

Preocupat de criza financiară devenise îngândurat, tăcut şi îşi făcea treaba de mântuială. Aşa că, încetul cu încetul clienţii cei mai fideli, cărora le plăceau veselia şi calitatea muncii lustragiului, au început să se rărească, iar lustragiul nostru, cu fiecare client pierdut, era mulţumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.

– Ce m-aş fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aş fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară…