„Sporeşte-ne credinţa!” Duminica a X-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni

“Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” Aceste cuvinte arată că omul nici măcar nu poate veni la credinţă fără ajutorul lui Dumnezeu. Omul poate veni numai la o credinţă slabă, prin puterile lui: la o credinţă în bine şi rău sau, cu alte cuvinte, la o îndoială în ceea ce priveşte binele şi răul. Dar calea este cu adevărat foarte lungă, de la o anumită măsură a credinţei, până la credinţa adevărată, şi nici un om nu poate urma această cale, fără mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

În Duminica a X-a după Rusalii, obștea monahală și credincioșii prezenți au trăit împreună bucuria duhovnicească a rugăciunii la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii sfântului așezământ. Pericopa evanghelică din această Duminică ne vorbește despre vindecarea unui copil chinuit de un „duh necurat.” Copilul este adus înaintea Mântuitorului de tatăl său. (Mt. 17, 14-23) Totul începe de la cuvântul „miluiește,” strigătul unui părinte care ajunge la capătul propriilor puteri în fața suferinței copilului său. Acest strigăt este începutul oricărei lucrări de pocăință: mărturisirea neputinței și întoarcerea omului către singurul Dumnezeu dintotdeauna aproape.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în celebrele sale Omilii la Matei, spune: „Sfânta Scriptură arată că acest om avea o credință slabă, ceea ce se poate vedea din mai multe locuri; din cuvintele lui Hristos: toate sunt cu putință celui ce crede (Mc. 9, 23) și din faptul că tatăl însuși, apropiindu-se, spune: Ajută necredinței mele (Mc. 9, 24). Totodată, se mai poate vedea și din porunca Domnului: să nu mai intri în el (Mc. 9, 25) și din ceea ce i-a spus tatăl lui Hristos: Dar de poți (Mc. 9, 22).”

Avem puțină credință, mai mult teoretică, dar din puținul pe care îl avem putem dobândi totul. Așa cum este de ajuns un singur cuvânt duhovnicesc, cu care ne putem mântui, dacă îl punem în lucrare. Pentru a trece de la o credință „teoretică” la una „lucrătoare”, este nevoie de dragoste și încredere. Pe măsură ce transpunem în faptă ceea ce știm că este bine să credem, crește și dragostea față de Dumnezeu și încrederea în El.

Cum să ne întărim credința? La această întrebare Sfântul Paisie Aghioritul ne răspunde: „Să cerem de la Hristos să ne adauge credință și să ne-o mărească. Ce i-au spus Apostolii lui Hristos? Oare n-au spus: «Sporește-ne credința»? Când spui «sporește», înseamnă că te încredințezi pe tine lui Dumnezeu. Pentru că de nu se încredințează cineva pe sine lui Dumnezeu, ce să-i sporească Dumnezeu? Cerem de la Dumnezeu să ne sporească credința nu ca să facem minuni, ci ca să-L iubim mai mult. Ca să se mărească credința în Dumnezeu toate ajută. Și florile, și lăcustele, și stelele, și trăznetele chiar. Toți le vedem pe acestea, dar nu ne folosim toți, deoarece primim «telegramele», gândurile ce ni le aduce vrăjmașul. De pildă, de nu ar fi existat sarea, marea ar fi mirosit urât. Dar cel care cercetează aceasta în atelierul lui fără credință, nu se folosește, deoarece inima lui nu s-a curățit de săruri. Dacă lucrează cineva cu mărime de suflet, cu gând bun, chiar și cele mai anapoda le vede cu alți ochi, cu iluminare dumnezeiască, și Îl slăvește pe Dumnezeu.”

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

În această Duminică, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. După săvârșirea Sfintei Liturghii a fost oficiată Taina Sfântului Maslu. Prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit în cadrul Tainei Sfântului Maslu se împărtăşeşte credincioşilor harul dumnezeiesc pentru tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi întărirea sufletului.

Sfinte Mare Mucenice şi Tămăduitor Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sursa: https://manastireasuruceni.md/