Să cerem de la Dumnezeu luminarea minţii în cunoaşterea celorlalți

Nu putem ajunge să înaintăm mult cu prietenia noastră, pentru că trebuie măcar puţin să ne cunoaştem. Există unii extraordinari care rezolvă această nelămurire într-un an şi există nişte excepţii care rezolvă în câteva zile. Asta este după fiecare, după cum reuşeşte, dar desigur că fiecare îşi asumă riscul în măsura în care nu-l cunoaşte de ajuns pe celălalt.

Sigur că nu lăsăm totul la latitudinea noastră, adică la puterea noastră de cunoaştere, sigur că ne sprijinim în această cunoaştere cerând de la Dumnezeu, în rugăciune, luminarea minţii noastre. Şi, prin această luminare, El nu ne lasă să ducem o prietenie 5-6 ani, iar după 5-6 ani să constatăm că, de fapt, totul s-a terminat. Dumnezeu nu ne va lăsa aşa, dacă ne rugăm cu stăruinţă.

Din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2001, p. 167-168